Andronic şi Iunia, chipuri sfinte din lucrarea mărturisitoare a Bisericii în primele veacuri
Între cei care s-au învrednicit de slujirea apostoliei se numără şi Sfinţii Andronic şi soţia sa, Iunia. Prăznuiţi în ziua de 17 mai, lucrarea lor misionară îi aduce aproape de Sfântul Apostol Pavel, cu care se găseau în legătură de rudenie. Puterea cuvântului evanghelic a biruit nenumărate inimi în primele veacuri ale Bisericii creştine. Mântuitorul Hristos şi-a adunat alături ceata celor 12 Apostoli, aceştia fiind prin urmare primii şi cei mai apropiaţi colaboratori ai Săi. Cu timpul însă, vestea despre minunile pe care le săvârşea s-a răspândit în tot pământul lui Israel şi peste hotarele lui.
Îndemnaţi de dragostea pentru adevăr, oameni de diferite clase sociale Îl urmau pe Domnul şi căutau să împlinească porunca cea nouă a Evangheliei Sale. În cea de a doua categorie de discipoli se numără astfel „cei 70 de apostoli”, pe care Domnul îi trimite în misiune la neamuri, zicându-le: „Iată, Eu vă trimit ca pe nişte miei în mijlocul lupilor. Nu purtaţi pungă, nici traistă, nici încălţăminte; şi pe nimeni să nu salutaţi pe cale. Iar în orice casă veţi intra, întâi ziceţi: Pace casei acesteia. Şi de va fi acolo un fiu al păcii, pacea voastră se va odihni peste el, iar de nu, se va întoarce la voi” (Luca 10, 3-6). Între cei 70 (sau 72) s-au aflat şi Sfinţii Apostoli Andronic şi soţia sa, Iunia, rude ale Sfântului Apostol Pavel (Romani 16, 7).
Sfântul Apostol Andronic, Episcop de Panania
Nu există multe mărturii despre viaţa celor doi sfinți. Sinaxarele au păstrat detalii generale, legate în special de misiunea lor. Aflăm astfel că, după marele praznic al Cincizecimii, Sfântul Andronic a fost rânduit Episcop în Panania. „El însă a fost propovăduitor şi învăţător nu numai al unei cetăţi şi ţări, ci şi a toată lumea; pentru că, alergând pretutindeni fără preget, a smuls din temelie înşelăciunea diavolească, propovăduind pe Hristos. Şi, având împreună ajutătoare pe minunata Iunia şi murind ea pentru lume, dar vieţuind numai pentru Hristos, pe mulţi i-a atras la dumnezeiasca cunoştinţă. Ei au stricat capiştele idoleşti, au zidit biserici dumnezeieşti, au izgonit duhurile cele necurate din oameni şi au tămăduit patimile celor neputincioşi. Ei au plătit datoria cea de obşte a firii, ca nişte oameni buni platnici, ca unii ce au pătimit mult de la cei necredincioşi, ale căror sfinte moaşte, împreună cu moaştele multor sfinţi mucenici, s-au aflat în lăcaşurile cele din Evghenia şi s-au adeverit prin descoperire” (Vieţile Sfinţilor, vol. IX - mai, p. 191).
Sfânta Iunia şi aristocrata Iunia Teodora
Cu privire la identitatea Sfintei Iunia există o serie de interpretări hagiografice care o apropie de Iunia Teodora, o creştină romană, convertită din clasa aristocrată. Se pleacă astfel de la compatibilitatea onomastică, Iunia fiind unul dintre cele mai populare nume latine în Roma primelor secole creştine. În celebrul dicţionar patristic Lampe, acest nume este atestat de peste 250 de ori în legătură cu Roma. Pe de altă parte, se pune în mod firesc întrebarea dacă ar fi cumva posibil ca, „în vremea când Sfântul Apostol Pavel le scria creştinilor din Roma, din Corint, Iunia Teodora să se fi mutat la Roma, chemându-se mai înainte Febe (Romani 16, 1). De vreme ce Iunia Teodora avea legături strânse cu cei din înalta societate romană, cum era de pildă Proclus”.
Cea mai plauzibilă teorie merge spre separarea identitară a celor două persoane. În acest sens există mai multe argumente. În primul rând, este limpede că „Andronicus şi Iunia erau de mult creştini, chiar dinaintea convertirii Sfântului Apostol Pavel, având o legătură apostolică şi cunoscând pe ceilalţi apostoli”.
Patriciana Iunia Teodora primise încreştinarea mult mai târziu, lucru confirmat de corespondenţa ei cu un oarecare Lycian. Un al doilea argument al diferenţierii dintre cele două constă în faptul că acei doi apostoli fuseseră iniţial iudei, „rude ale Sfântului Apostol Pavel”. În virtutea acestui fapt se confirmă de asemenea coincidenţa de nume dintre sfânta prăznuită astăzi şi aristocrata romană. Exista astfel o preponderenţă a numelor evreieşti de provenienţă latină, cu mult mai mare decât cele greceşti. „Mare parte din cetăţenii romani erau înregistraţi cu un singur nume în primul secol creştin. Astfel, folosirea unui singur nume latin, cum era de altfel şi cel de Pavel, nu era deloc neobişnuită” (Bruce W. Winter, Roman wives, roman widows. The Appearance of the New Women and the Pauline Communities, UK, 2003, pp. 200-201).
Sfânta Iunia şi Sfânta Mironosiţă Ioana lui Huza
Dacă între cele două Iunia nu s-a confirmat practic nici o legătură identitară, bibliştii occidentali au mers mai departe şi au dezvoltat o altă comparaţie, de data aceasta cu una dintre femeile mironosiţe: Ioana, femeia lui Huza, menţionată în Evanghelia după Luca 8, 3. „Dacă această legătură ar fi corectă, atunci găsim în Iunia o persoană cu statut social, ca soţie a demnitarului lui Irod, lucrând ca uceniţă a Mântuitorului şi a Sfinţilor Apostoli, fiind aşadar bine-cunoscută în rândul apostolilor (Romani 16, 7)” (Bruce W. Winter, p. 202). Cu toate acestea, nici această teorie nu este foarte sustenabilă.
În consecinţă, chiar dacă nu este aceeaşi persoană cu Ioana lui Huza, avem de reţinut câteva importante concluzii: Iunia a fost o femeie căsătorită, care împreună cu soţul ei au fost dintru început iudeo-creştini; au fost întemniţaţi împreună cu Sfântul Apostol Pavel; fac parte dintru început din ceata ucenicilor; au avut o mare autoritate în primele comunităţi creştine.
Lucrarea celor doi sfinţi este prin urmare foarte importantă pentru Biserica primară, ei împărtăşind din plin duhul evanghelic primelor comunităţi creştine. Având proaspăt în minte porunca Mântuitorului Hristos: „Mergând, învăţaţi toate neamurile...”, cei doi tovarăşi de viaţă şi credinţă au ostenit permanent în împărtăşirea Adevărului şi a Luminii dumnezeieşti pentru cei care încă trăiau în întunericul credinţelor păgâne.