Ape și izvoare tămăduitoare din țara noastră
În vinerea din Săptămâna Luminată, creştinii ortodocşi prăznuiesc Izvorul Tămăduirii. Izvoarele şi fântânile au fost întotdeauna preţuite, iar atunci când la un astfel de izvor avea loc o minune, era cu mult mai cinstit. În acest mod, în conştiinţa oamenilor evlavioşi, s-a întemeiat credinţa statornică în puterea vindecătoare a apelor binecuvântate. În ţara noastră, Maica Domnului a făcut numeroase minuni la diferite izvoare, iar în jurul lor s-au ridicat biserici şi mănăstiri care au ca hram „Izvorul Tămăduirii”.
Nu departe de Capitală, la aproximativ cinci kilometri de Ploiești, în locul scăldat în liniște de la mănăstirea prahoveană Ghighiu, cu hramul „Izvorul Tămăduirii”, este bine cunoscut de credincioși și pelerini izvorul cu apă tămăduitoare din incinta așezământului monahal. Potrivit tradiției și mărturiilor oamenilor, cei care consumă cu credință din apa acestui izvor se vor vindeca de boli. Izvorul urcă din adâncul pământului până la suprafață, fără să aibă nevoie de pompe sau alte intervenții tehnologice.
Apa tămăduitoare a fost descoperită în anul 1817 de călugărul Agapie, care împreună cu patru ucenici de la Mănăstirea Cernica erau în căutarea unui loc prielnic pentru a ridica o mănăstire. Istoviți de drum, au poposit într-o poiană din Codrii Vlăsiei pentru a se odihni. Ațipind, călugărul Agapie a auzit în somn susurul unei ape, care atunci a început să izvorască din pământ, semn ce i-a adus încredințarea că locul este binecuvântat. Izvorul care a apărut se regăseşte şi astăzi în curtea Mănăstirii Ghighiu, dovedindu-se a fi făcător de minuni, vindecând creștinii de multe boli și suferințe cu apa sa tămăduitoare. În cursul anilor, s-a ridicat deasupra izvorului un frumos agheasmatar. Tot la această mănăstire este cinstită şi Icoana Maicii Domnului „Siriaca”, adusă din Patriarhia Antiohiei în România, în anul 1958. Vindecările săvârșite aici de-a lungul timpului arată că binefacerile Maicii Domnului se revarsă asupra mănăstirii şi a pelerinilor atât prin icoana făcătoare de minuni, cât şi prin apa tămăduitoare a acestui izvor, făcând din Mănăstirea Ghighiu un loc de reculegere şi rugăciune binecuvântat.
Izvorul Sfântului Apostol Andrei de la Mănăstirea Dervent
În fiecare an, la hramul Mănăstirii Dervent au participat nu numai pelerini din România, ci şi din Bulgaria şi Grecia, care au multă credinţă în puterea tămăduitoare a acestui izvor.
Izvorul tămăduitor de la Brăila
Izvorul se găseşte la o adâncime de 15 metri sub Sfântul Altar şi este vindecător doar la praznicul închinat Maicii Domnului din Săptămâna Luminată, când apa binecuvântată izvorăște şi suprafaţa apei fântânii ajunge până la 2 metri. Numai în această zi este deschisă fântâna şi mulţi bolnavi vin din toată ţara să primească apa tămăduitoare, având nădejdea şi credinţa că se vor vindeca.
Alte ape tămăduitoare
În monografia judeţului Romanaţi din anul 1923 se menţionează legenda care povesteşte că Matei Basarab s-a vindecat cu apa izvorului de la Mănăstirea Brâncoveni din Olt. Într-o zi, pe când culegea flori, domnitorul s-a murdărit de pământ. A căutat o apă, s-a spălat, iar când s-a şters cu batista, a observat că bubele pe care le avea de multă vreme pe mâini şi pe care nici un medic nu reuşise să i le vindece s-au vindecat ca prin minune. S-a spălat apoi pe tot corpul şi a scăpat de o boală de piele cumplită. În urma vindecării, Matei Basarab a refăcut Mănăstirea Brâncoveni.