„Aripile lor se atingeau una de alta”

Faptul că în revelația dumnezeiască de care s-a învrednicit Sfântul proroc Iezechiel la râul Chebar din Babilon, prin descoperirea carului de foc al celor patru făpturi vii sau heruvimi cu ochi mulți și cu câte patru aripi (Iezechiel 1, 6) - precum serafimii cei cu câte șase aripi din vedenia Sfântului proroc Isaia din templu (Isaia 6, 2) - acestea se atingeau și se ating una de alta, arătând comuniune de iubire prin contem­plație, cunoaștere de Dumnezeu și doxologie, ne întinde înaintea ochilor noștri duhov­nicești o față de pânză țesută din teologhisiri, precum cea pogorâtă din cer, din vedenia Sfântului Apostol Petru, prin extazul rugăciunii de pe aco­perișul casei lui Simon tăbăcarul din Iope (Faptele Apostolilor 10, 9-16).

Precum se ating aripile heruvimilor din icoana revelației dum­ne­zeiești de la râul Chebar, am putea spune că tot așa s-au atins și se ating, pentru veșnicie, și aripile sufletești și duhovnicești ale sfinților lui Dumnezeu din istoria revelației biblice, profetice și apostolice și a teologiei patristice, postpatristice și neopatristice, din viața Bisericii lui Hristos. Aripile Sfântului Patriarh Enoh le contemplăm atingându-se tainic și mistic de aripile Sfântului proroc Ilie Tesviteanul, prin răpirea celui dintâi și înălțarea la cer a amândurora cu trupul și prin misiunea comună în vremurile viitoare (cf. Apocalipsă 11, 3-13). Aripile lui Noe de pe vremea potopului cu apă se ating de aripile dreptului Lot de pe vremea potopului cu foc. Aripile Patriarhului Avraam se ating de aripile Sfântului Ioan Botezătorul, care propovăduia spunând că Dumnezeu și din pietrele pustiului Iordanului poate să facă fii ai lui Avraam (Matei 3, 9). Aripile lui Isaac se ating de aripile lui Simon Cirineanul, prin purtarea sarcinii de lemne și a crucii Domnului. Aripile dreptului Iosif din Egipt se ating de aripile Sfântului proroc Daniel din Babilon, prin curăția și sfințenia vieții lor și prin darul tâlcuirii viselor lui faraon și ale lui Nabucodonosor. Aripile lui Moise se ating de aripile Sfântului proroc Ilie, pe Tabor. Aripile lui Iosua, ucenicul și urmașul lui Moise, se ating de aripile Sfântului proroc Elisei, ucenicul și urmașul Sfântului Ilie și ale amândurora se ating de cele ale Sfântului ­Timotei, ucenicul Sfântului Apostol Pavel. Aripile psalmistului David se ating de aripile celor trei tineri din cuptorul Babilonului, prin Psalmii de laudă și cântarea doxologică, înălțată Dumnezeului cerului și al pământului. Aripile prorocului Samuel se ating de aripile Sfântului Apostol Pavel prin chemările dumnezeiești din cortul sfânt și de pe drumul Damascului. Aripile lui Iov de pe grămada de gunoi de la marginea cetății se ating de aripile săracului Lazăr din pilda Mântuitorului. Aripile miresei din Cântarea cântărilor se ating de aripile Esterei din ­cartea cu același nume; aripile lui Ezdra, restauratorul templului din Ierusalim, se ating de aripile lui Neemia, restauratorul zidurilor Ierusalimului. Aripile Sfântului proroc Daniel, „bărbatul doririlor”, se ating de aripile Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan, ucenicul iubirii din Evanghelie și din Apocalipsă. Aripile Sfântului proroc Iona din pântecele chitului și din adâncul mării se ating de aripile Sfântului Apostol Pavel, prin naufragiul din insula Malta. Aripile Sfântului proroc Avacum, răpit din Ierusalim, se ating prin coșul cu merinde, de aripile aceluiași Sfânt proroc Daniel, deasupra gropii cu lei din Babilon.

Aripile magilor de la Răsărit se ating prin Nașterea Domnului de aripile păstorilor de la Betleem, deși nu s-au văzut și nu s-au întâlnit vreodată pe pământ. Aripile Dreptului Simeon se ating de aripile Sfintei prorocițe Ana, prin Întâmpinarea Domnului. Aripile Sfântului Evanghelist Luca se ating de aripile Sfântului Apostol Cleopa, prin Hristos Cel Înviat, pe drumul și la Cina din Emaus. Aripile Sfinților și dum­ne­zeieș­tilor Apostoli se ating între ele, atât pe Muntele Fericirilor și printre semănături, cât și în furtună pe Marea Galileii și la Schimbarea la Față pe Tabor, dar mai ales la Cina cea de Taină, în Arătările de după Înviere, la Înălțarea la cer a Domnului și în mod deosebit la Cincizecime sau la Pogorârea Duhului Sfânt și la Sinodul apostolic din Ierusalim. Aripile Sfântului Apostol Petru se ating de aripile Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan prin alergarea împreună în Dimineața Învierii la mormântul Domnului și prin mergerea împreună pentru rugăciunea din ceasul al nouălea la templul Domnului, vindecând pe slăbănogul de la Poarta cea Frumoasă (Faptele Apostolilor 3, 1-10). Aripile Sfântului Arhidiacon Ștefan se ating de aripile Sfântului Arhidiacon Filip, în Faptele Apostolilor; iar aripile Sfântului Apostol Timotei, Episcop în Efes, se ating de aripile Sfântului Episcop Tit din Creta, amândoi destinatari, împreună cu Sfântul Filimon din Colose, ai Epistolelor pastorale ale Sfântului Apostol Pavel.

Aripile Sfântului Apostol Pavel se ating peste veacuri de aripile celui mai de seamă tâlcuitor al său, Sfântul Ioan Gură de Aur. Aripile Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de bi­ruință, se ating de aripile Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de mir, prăz­nuiți primăvara și toamna în calendarul bisericesc. Aripile Sfântului Apostol Petru se ating de aripile Sfântului Apostol Pavel în icoana și în sărbătoarea aceleiași zile de prăznuire, 29 iunie. Aripile Sfântului Arhanghel Mihail se ating de aripile Sfântului Arhanghel Gavriil, în 8 noiembrie; și apoi de cele ale Sfântului Arhanghel Rafail, din Cartea lui Tobit. Aripile Sfinților Trei Ierarhi se ating de aripile Sfinților Trei Teologi. Aripile Sfântului Atanasie cel Mare se ating de aripile Sfântului Antonie cel Mare, părintele său duhovnicesc. Aripile duhovnicești ale Sfinților Părinți Cuvioși din Patericul egiptean se ating de aripile Sfinților Părinți ai Filocaliei. Aripile Sfântului Grigorie Teologul se ating de aripile Sfântului Dionisie Areopagitul și ale amândurora de cele ale Sfântului Maxim Mărturisitorul, care i-a comentat în neîntrecuta sa Ambigua. Aripile ascetice ale Sfântului Ioan Scărarul se ating de aripile mistice ale Sfântului Isaac Sirul, precum și aripile mistice ale Sfântului Simeon Noul Teolog se ating de aripile teologice ale Sfântului Grigorie Palama.

Peste câteva veacuri, aripile Sfântului Nicodim Aghioritul, alcătuitorul Filocaliei grecești, se vor atinge de aripile Sfântului Paisie de la Neamț, traducătorul Filocaliei slavone, și ale amândurora de cele ale Sfântului Teofan Zăvorâtul, traducătorul Filocaliei în limba rusă; iar aripile părintelui Dumitru Stăniloae aveau să se atingă pentru totdeauna de aripile părintelui Arsenie Boca, prin traducerea și tipărirea Filocaliei în limba română.

Oare noi, cei de astăzi, „fiind înconjurați de un nor atât de mare de mărturii” (Evrei 12, 1), mai avem oare aripi, după pilda sfinților lui Dumnezeu, cu care să ne acoperim fețele (nespălate de lacrimi) - precum Sfântul proroc Ilie Tesviteanul, care, neputând și neîndrăznind a-L vedea pe Dumnezeu, și-a acoperit fața cu mantia sa, în gura peșterii de la Horeb (III Regi 19, 13) - și picioarele, încă nespălate de Domnul, pentru Cina cea de Taină, căci, dacă nu ne va spăla El, nu vom avea parte cu El (Ioan 13, 8); și, de asemenea, cele două aripi, a dragostei și a smereniei, cu care să zburăm, în duhul rugăciunii neîncetate, spre cele mai înalte și mai presus de lumea și viața aceasta?