Praznicul Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou în anii 1970

Departamentul Cultelor, instituția de stat care supraveghea activitatea religioasă din perioada comunistă în România, a observat îndeaproape nu numai modul de desfășurare a praznicelor împă­rătești, ci și pe cel al Sfântului Dimitrie cel Nou. La 29 octombrie 1973, împuternicitul Capitalei, Niță Pascu, a alcătuit un raport asupra desfășurării sărbătorii ocrotitorului Bucureștilor. Racla cu sfintele moaște a fost scoasă spre închinare joi, 25 octombrie 1973, de un sobor condus de Episcopul-vicar Roman Stanciu, care a așezat-o lângă intrarea principală a Palatului Patriarhiei. Pascu aprecia că încă de la ora 14:00 credincioșii s-au așezat la rând, iar la ora 16:00 deja se adunaseră 2.000 de persoane, până la ora 21:00, când racla a fost introdusă în biserică, închinându-se 4.000 de persoane de toate vârstele, majoritatea femei.

Vineri, 26 octombrie, sfintele moaște au fost scoase spre închinare la ora 6:00, până la ora 22:00. Slujba a fost oficiată în Catedrala Patriarhală de un sobor condus de Episcopul Roman Stanciu, iar predica despre viața și activitatea Sfântului Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, a fost rostită de profesorul Mihai Plătică de la Seminarul Teologic din Bucu­rești. În această zi, conform raportului, au venit aproximativ 15.000 de persoane să se închine la sfintele moaște.

La praznicul Sfântului Dimitrie, 27 octombrie, slujba a fost oficiată de Patriarhul Justinian, împreună cu Episcopii-vicari Antonie Plămădeală Ploieșteanul și Roman Stanciu Ialomițeanul și un sobor de preoți și diaconi. Predica despre viața Sfântului Dimitrie a fost rostită de părintele Ilie Georgescu, consilier patriarhal la Sectorul relații externe.

Interesant este faptul că Niță Pascu a alcătuit o statistică privind numărul credincioșilor care s-au închinat la sfintele moaște ale Sfântului Dimitrie cel Nou în perioada 1970-1973. Astfel, în 1970, au fost 24.000 de credincioși (5.000 pe 25 octombrie, 10.000 pe 26 octombrie și 9.000 pe 27 octombrie), în 1971, 31.000 de credincioși (5.000 pe 25 octombrie, 14.000 pe 26 octombrie și 12.000 pe 27 octombrie), în 1972, 31.000 de credincioși (4.000 pe 25 octombrie, 16.000 pe 26 octombrie și 11.000 pe 27 octombrie), iar în 1973, 24.000 de credincioși (3.000 pe 25 octombrie, 12.000 pe 26 octombrie și 9.000 pe 27 octombrie).

Participarea mai scăzută în anul 1973 față de 1972 a fost pusă de reprezentatul Departamentului Cultelor pe seama temperaturilor mai scăzute din acel an față de cel precedent.

La capitolul observații, Pascu a consemnat faptul că și în acel an s-a constatat prezența mai multor persoane din provincie. În plus, el a observat prezența mai multor preoți și monahii sau foste monahii care poartă „veș­minte lungi, negre, însă fără tichie”.

La 29 octombrie 1979, Pascu a întocmit un raport în cadrul căruia a alcătuit o statistică și pentru perioada 1974-1979. Astfel, în 1974, au fost 16.000 de cre­dincioși (3.000 pe 25 octombrie, 10.000 pe 26 octombrie și 3.000 pe 27 octombrie), în 1975: 32.000 de credincioși (7.000 pe 25 octombrie, 15.000 pe 26 octombrie și 10.000 pe 27 octombrie), în 1976: 18.500 de credincioși (5.000 pe 25 octombrie, 7.000 pe 26 octombrie și 6.500 pe 27 octombrie), în 1977: 49.500 de credincioși (4.500 pe 25 octombrie, 30.000 pe 26 octombrie și 15.000 pe 27 octombrie), în 1978: 24.500 de cre­dincioși (4.500 pe 25 octombrie, 12.500 pe 26 octombrie și 8.000 pe 27 octombrie), iar în 1979: 29.000 de credincioși (4.000 pe 25 octombrie, 18.000 pe 26 octombrie și 7.000 pe 27 octombrie).

Numărul mare de credincioși care s-au închinat sfintelor moaște în anul 1977 a fost pus pe seama cutremurului, care a creat o „efervescență religioasă”, iar numărul mai redus din 1978 a fost cauzat de vremea foarte rece, fapt pentru care mulți credincioși nu au putut să fie prezenți.