Aşa sărbătoresc bucureştenii de Crăciun

Se spune că zilele de Crăciun se încarcă cu magia specifică doar dacă sunt petrecute alături de cei dragi, în familie, cât mai aproape de brad şi de bunătăţile pregătite special pentru acest eveniment. Cei mai mulţi dintre noi preferă această formulă tradiţională a prăznuirii sărbătorii Naşterii Domnului. În schimb, sunt şi foarte mulţi care profită din plin de zilele libere pentru a-şi vizita rudele sau pentru a merge la munte, în vacanţă. Despre modul în care îşi petrec bucureştenii, oameni mari sau copii, sărbătoarea Naşterii Domnului, am aflat chiar de la ei, stând de vorbă la piaţă, în supermarket, în parc, la agenţia de voiaj sau la biserică.

Vacanţa perfectă: atracţia munţilor austrieci „Vom fi plecaţi de acasă în perioada sărbătorilor. O să ne luăm copiii şi mai mulţi prieteni şi o să mergem la schiat în Austria. Preţurile sunt mult mai acceptabile decât la noi şi condiţiile, de asemenea, mult mai bune. Plus că mai schimbăm atmosfera. Este adevărat că nu o să fie ca acasă, cu sarmale, fripturi şi cozonac, dar le mâncăm când ne întoarcem. Ne bucurăm că acolo va fi zăpadă. Cei mici abia aşteaptă. În rest, ca de sărbătoare - ne odihnim şi ne încărcăm bateriile, după un an care ne-a solicitat foarte mult. Şi îl aşteptăm cu nerăbdare pe cel care va veni, chiar dacă vom îmbătrâni. Ne dorim să fie cel puţin, măcar pe jumătate, la fel de bun ca anul care trece încet-încet“, spune Corina Lungu, o tânără pe care am întâlnit-o la o agenţie de voiaj. Chiar şi în plină criză mondială, trebuie să recunoaştem că auzim din ce în ce mai des astfel de planuri de vacanţă. De sărbători, românul, conştient sau nu de impasul economic mondial, vrea să se simtă bine. „Pe departe, cei mai interesaţi şi entuziasmaţi de asemenea concedii sunt locuitorii Capitalei, care ar da oricât să scape de rutina şi zgomotul la care îi supune oraşul. Noi nu putem decât să ne bucurăm, pentru că ne merge afacerea, dar dacă e să ne gândim la situaţia internă, e cam trist“, este de părere Elena Muşat. Bucuria spiritului renăscut Nu departe de locul amintit mai sus, la o biserică din zona Pieţei Romane, o doamnă trecută de prima tinereţe afirmă: „După ce o să merg la biserică cu fiica mea, o să stau acasă, cu familia şi rudele mele. Sărbătoarea Naşterii Domnului este una dintre cele mai mari sărbători, pe care noi creştinii le prăznuim cu mare bucurie. Pentru mine această sărbătoare este, în primul rând, o bucurie a spiritului renăscut, şi mai apoi, o bucurie a trupului, pentru că şi el trebuie să fie alimentat cu bunătăţile care i-au fost interzise în perioada postului. Îmi pare rău că în ziua de astăzi accentul se pune mai mult pe mâncare, băutură, şi mai puţin pe trăirea sinceră şi liniştită a minunii care ne-a fost oferită“. Aceeaşi doamnă, Mihaela Preda, nu poate să nu remarce cât de „puţin trăitori sunt românii din ziua de astăzi, în ceea ce priveşte latura spirituală a sărbătorilor în general. Se gândesc mai mult cum să petreacă în spiritul uman. Când eram copil şi chiar în tinereţea mea, lumea se ghida după cu totul alte coordonate, mult mai profunde, despre care cred că mulţi nu au auzit, darămite să le pună în practică“. Copilărie de mall Pentru copii, sărbătoarea Naşterii Domnului a fost şi este un moment cu totul deosebit. Dincolo de darurile Moşului bătrân, copiii se bucură de vacanţă, de zăpadă, sau cel puţin aşa ar trebui să se întâmple… În spaţiile urbane, evenimentele s-au succedat întotdeauna mult mai rapid, iar astăzi impactul civilizaţiei riscă să strivească inocenţa copilăriei. Mai mult ca oriunde, copiii vor să crească, să devină oameni mari, şi uită să-şi trăiască vârstele la timpul potrivit. Oana face parte din valul generaţiei de copii care, la vârsta de 8 ani, ştie ce este messengerul, pentru care telefonul mobil a devenit un obiect indispensabil, iar micile distracţii în malluri, în locurile rezervate copiilor, o obişnuinţă. „O să merg la bunicii mei să-i colind. O să mai merg cu clasa la doamna învăţătoare şi la mall, de ziua unei colege. O să ne distrăm acolo, că e spaţiu mare şi avem tot felul de jucării. Noi nu o să ne jucăm tot timpul, o să ne şi distrăm. În rest, o să dorm cât o să vreau eu şi o să-l aştept pe Moş Crăciun, pentru că am fost foarte cuminte“, spune Oana. Prea puţini dintre copiii întâlniţi la mall au recunoscut că îşi vor petrece vacanţa la bunici. „Eu nu am ţară, pentru că bunicii mei au murit. Acum doi ani am fost acolo. Mi-a plăcut pentru că am mers la colindat la oamenii din sat şi am făcut mulţi bani. M-am jucat cu sora mea şi cu ceilalţi prieteni de-ai mei, ne-am dat cu sania şi am făcut oameni de zăpadă la bunica, în curte. Aici stau numai în casă şi mai ies în parc din când în când“, recunoaşte Bogdan. „Am crescut, dar sunt nerăbdătoare să vină Moşu’“ Ioana Scarlat este studentă şi a venit în Bucureşti în urmă cu doi ani, la facultate. Lucrează de la sfârşitul primului an de facultate şi de fiecare dată locurile de muncă în care a fost încadrată nu i-au permis timp liber suficient în perioada sărbătorilor. Aşa cum ea însăşi spune, nu situaţia în care se află nu îi permite să petreacă alături de colegii şi prietenii ei, care profită din plin de aceste momente. „În seara de Crăciun o să fiu de serviciu, de Revelion am scăpat, aşa că voi merge cu prietenii la munte. O să mă bucur şi de zilele de Crăciun, atât cât o să pot, pentru că o zi voi sta acasă, cu familia. Chiar dacă am crescut, tot sunt nerăbdătoare să văd ce o să-mi aducă Moşuâ“, mai spune Ioana. Chiar dacă se întreţine singură şi poate fi considerată un „om mare“ cu acte în regulă, Ioana este o fire copilăroasă şi sensibilă: „Pot spune deschis că cea mai frumoasă perioadă din viaţa mea de până acum a fost copilăria. Dacă este vreo fiinţă pe care să o regret, aceea este bunica mea, care a avut grijă de mine mai mult decât îşi poate închipui cineva. Mergea cu mine până şi la colindat, când aveam doar vreo patru ani. A ştiut să mă înveţe să fac tot ce trebuie într-o casă, să respect tradiţia, care în casa părinţilor mei este lege. Eu nu pot decât să transmit cele învăţate de la bunica mea, de dragul ei“.