„Avem biserică frumoasă şi părintele e lângă noi“

Continuăm călătoria noastră prin oraşul de lângă Dunăre, oprindu-ne astăzi la un sfânt lăcaş ridicat chiar la intrarea în localitate. Este vorba despre Biserica „Adormirea Maicii Domnului“, o parohie recent înfiinţată, aflată în grija tânărului preot Cornel Dună. Vă prezentăm în cele ce urmează o secvenţă din realitatea unui loc din sudul ţării, înnobilat de existenţa unor oameni neştiuţi, dar care ne fac cinste prin sinceritatea, simplitatea şi omenia lor. 

 

Dincolo de indicatorul rutier care semnalizează intrarea în „Dăbuleni, localitate de frontieră“, pe partea dreaptă, o biserică albă ca o mireasă se arată, uşor, uşor, pe măsură ce înaintăm. Prin emoţia simţită la vederea crucii de pe turlă, prin dimensiune şi prin culoare, lăcaşul de închinăciune domină spaţiul, îndulcit de o paletă coloristică plăcută ochiului, cu tonuri diferite de verde, galben şi, pe alocuri, cenuşiu. Şi pentru ca acest tablou al lui Cuptor să fie complet, se adaugă pătura unui cer senin, care ţine în faldurile sale un soare ca un pepene, dătător de lumină dogoritoare.

„Parohia Dăbuleni V a fost înfiinţată în anul 2006, în urma Ordinului nr. 1105 emis de Mitropolia Olteniei, cu binecuvântarea Înaltului Teofan, mitropolit pe vremea aceea. Piatra de temelie a fost pusă în toamna anului 2001 în zona de est a localităţii, unde ne aflăm acum, care era puţin defavorizată, deoarece prima biserică de aici, de la intrare, este tocmai în centru. Oamenii erau nevoiţi să meargă aproape 2 km la una dintre bisericile unde am slujit şi eu o perioadă de un an şi jumătate. Cei tineri mai veneau la slujbe, însă toţi au mulţumit Domnului pentru că anul trecut, în 3 iunie, în Duminica Pogorârii Sfântului Duh, a fost cu putinţă să facem prima slujbă în noul lăcaş de cult“, deschide dialogul părintele Dună, care poartă responsabilitatea sufletelor a 360 de case, adică în jur de 500, 600 de familii. 

 

Parohul spune că, deşi este mulţumit de prezenţa oamenilor la sfintele slujbe, „mai este de lucru. Fiind o parohie nouă, o biserică nouă, ca orice casă nouă, are nevoie şi de sfaturi şi de misiune. Suntem mulţumiţi, pentru început, de prezenţa la slujbă, dar tot timpul este loc şi de mai bine. Oamenii vin la slujbe, nu uită niciodată de Dumnezeu, oricât ar fi de încercaţi.“ 

 

Preotul Cornel Dună s-a născut în aceste locuri doljene. Cunoaşte necazurile, nevoile şi felul de a fi al oamenilor statorniciţi în zona Romanaţilor şi este prezent în mijlocul lor, chiar şi la muncile agricole. La întrebarea de ce a ales să rămână la Dăbuleni, parohul răspunde: „Familia mea, părinţii mei sunt aici. Am considerat că e bine să-mi îndeplinesc misiunea aici. Sunt preot din anul 2001. Am slujit la o altă biserică de aici, din oraş - Parohia Dăbuleni II. Am avut şi o altă misiune în Mehedinţi, la biserica Parohiei Dumbrava de Sus, unde am renovat o biserică.“ 

 

Slujitorul Sfântului Altar ocrotit de Maica Domnului vorbeşte cu drag despre biserică, pe care o cunoaşte atât de bine, începând de la prima piatră de temelie şi până la ultimul cui care a încheiat lucrările de construcţie. Ar mai fi de făcut pictura. „Nu putem spune că am lucrat şase ani. Spre exemplu, în 2010 nu s-a lucrat nimic, pentru că nu au fost bani. Consiliul local, primarul Nicolae Drăgoi m-au ajutat foarte mult. Credincioşii au contribuit foarte puţin.“