Beneficiile şi specificul alimentaţiei carpato-danubiene

Arealul carpato-danubian, cuprinzând Bulgaria, Serbia, o parte din Ungaria, România, Republica Moldova și o parte din Ucrania, este caracterizat de o biodiversitate bogată care, influențată de schimbările sezoniere specifice, a dus la conturarea unui model alimentar unic ce îmbină și elemente ale dietelor mediteraneeană și nordică. Specificul acestui areal se datorează diversității de zone biogeografice care include teritorii continentale, alpine, stepice și panonice, cu variații ale climei, compoziției solurilor și resurselor naturale.

Deși nu există studii de specialitate care să evidențieze beneficiile pentru sănătate ale dietei specifice zonei din care face parte și țara noastră, diversitatea de plante comestibile caracteristice arealului carpato-danubian și datele istorice pe care le avem indică spre un model dietetic ce bifează multe dintre criteriile unei alimentații sănătoase.

O echipă de cercetători români de la Universitatea de Medicină și Farmacie, respectiv Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din Cluj-Napoca, au realizat o comparație între trăsăturile dietei tradiționale mediteraneene și cele ale dietei carpato-danubiene. Asemănările dintre acestea sugerează faptul că o alimentație tradițională bazată pe plantele specifice zonei noastre poate fi echilibrată și optimă, relevantă din punct de vedere cultural și, totodată, eficientă în ceea ce privește impactul asupra sănătății.

Dieta mediteraneeană este una dintre cele mai studiate diete tradiționale, fiind asociată în repetate rânduri cu incidența scăzută a bolilor cardiovasculare și cu riscul mai mic de diabet zaharat. Studiile observaționale o arată benefică pentru prevenția dezvoltării sindromului metabolic, în timp ce studiile controlate randomizate, considerate standardul de aur al cercetării științifice, au confirmat potențialul acesteia de a îmbunătăți valorile tuturor criteriilor de diagnostic ale sindromului metabolic: tensiunea arterială, profilul lipidic, glicemia, circumferința taliei.

Pe lângă efectele cardiometabolice, dieta mediteraneeană este asociată și cu îmbunătățirea capacităților cognitive și reducerea riscului de boli neurodegenerative. Aceste beneficii se datorează mecanismelor de reducere a stresului oxidativ, activității antiinflamatorii și îmbună­tățirii funcției endoteliale. Aceasta din urmă vizează o paletă largă de roluri ale celulelor care formează stratul interior al vaselor de sânge, iar în cazul capilarelor, peretele. Celulele endoteliale controlează curgerea sângelui și presiunea acestuia prin procesele de vasodilatare, respectiv vasoconstricție. Ele controlează și procesele de coagulare a sângelui, eliberând factori care induc formarea coagulului când este necesar. Aceste celule intervin și în reglarea proceselor specifice imunității, semnalizând celulele imunitare în cazul unor infecții sau leziuni. Unul dintre cele mai importante roluri ale celulelor endoteliale este acela de barieră selectivă, controlând transportul apei, nutrienților și compușilor reziduali.

Dietele tradiţionale

Deloc de neglijat este impactul asupra mediului pe care îl are dieta mediteraneeană și dietele tradiționale, în general. Fiind formată predominant din plante locale, minim procesate, acestea adaugă la beneficiile pentru sănătate pe cele care privesc sustenabilitatea.

Ambele diete, atât cea mediteraneeană, cât și cea carpato-danubiană, includ plante integrale, grăsimi sănătoase, alimente fermentate și consum moderat de surse de proteine. Dacă în regiunea mediteraneeană, principalele cereale consumate sunt grâul integral și orzul, în spațiul din care face parte și țara noastră predomină, în mod tradițional, alături de grâu, secara, meiul și hrișca, la care s-a adăugat porumbul, spre sfârșitul secolului al XVII-lea.

La jumătatea secolului al XVIII-lea, o familie de italieni stabiliţi în Banat a adus pentru prima dată în țara noastră orezul. Legumele cele mai întâlnite în meniurile și rețetele mediteraneene sunt vinetele, ardeii și dovleceii, pe când la noi predomină rădăcinoasele, precum morcovii și napii, varza, ceapa, iar din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, și cartofii. Roșiile au ajuns în Franța și Italia în prima jumătate a secolului al XVI-lea, iar în Grecia și pe teritoriul țării noastre, la începutul secolului al XIX-lea.

Leguminoasele preferate în spațiul mediteraneean sunt năutul, fasolea fava și fasolea albă, în timp ce la noi fasolea albă a luat locul ocupat de-a lungul timpului de către mazăre și linte. În ambele regiuni, sursele de proteine preferate au fost multă vreme peștele, carnea de pasăre, leguminoasele și brânzeturile în cantități moderate.

Desigur, meniurile au fost modificate de-a lungul istoriei de diferite influențe - romane, bizantine, otomane, slave, americane -, dar în general se observă o orientare către consumul crescut de alimente vegetale, cele de origine animală fiind consumate cu moderație până în epoca modernă. Foarte probabil, atât în spațiul mediteraneean, cât și în cel carpato-danubian, tradiția creștină ortodoxă a avut un cuvânt important de spus în privinţa obiceiurile alimentare.

Cercetătorii clujeni, mai sus menţionaţi, propun un meniu zilnic gândit după specificul carpato-danubian:

- La micul dejun: o felie de pâine integrală, un ou fiert, o porție de brânză fermentată (de exemplu, brânză de burduf), una-două roșii și o linguriță de ulei de floarea-soarelui sau de rapiță presat la rece.

- La gustare: un măr și o mână de nuci.

- La prânz: supă de legume, iahnie de fasole cu mămăligă și castraveți murați.

- La a doua gustare: o cană de kefir.

- La cină: păstrăv la cuptor cu cartofi copți și salată de varză asezonată cu oțet și ulei presat la rece.

Alimentele incluse în acest meniu acoperă nevoile nutriționale ale organismului, furnizând fibre, proteine, grăsimi nesaturate, probiotice, vitamine și antioxidanți. Sunt alimente cu indice glicemic mic, care susțin sănătatea digestivă, asigură sațietate și protejează celulele de stresul oxidativ. Fibrele din pâinea integrală, roșii, mere, nuci, fasole și varză controlează absorbția zaharurilor și a grăsimilor, îmbunătățind sensibilitatea celulară la insulină și reducând nivelul de LDL-colesterol. Putem vorbi astfel de un meniu care susține sănătatea metabolică.

Desigur, alimentele din meniul de mai sus sunt sugestii, acestea putând varia în funcție de preferințe. Între cele mai cultivate fructe din România se numără și prunele, apreciate pentru conținutul crescut de fibre și polifenoli, consumate proaspete, uscate sau sub forma mult-îndrăgitului magiun.

Spre deosebire de zona mediteraneeană, unde se consumă preponderent specii marine de pește, în regiunea carpato-danubiană predomină speciile lacustre, de râu și, desigur, cele provenite chiar din Dunăre. Între acestea se numără somnul, păstrăvul, macroul dunărean, crapul, știuca, mreana. Aceste specii sunt surse de proteine, dar și de acizi grași mononesaturați și polinesaturați, inclusiv omega-3. În ceea ce privește carnea de pasăre și ouăle, pentru a menține beneficiile dietei tradiționale din zona noastră, se recomandă consumul celor provenite din gospodării.