Biblia - verset cu verset: În ce regiuni geografice s-au răspândit urmaşii lui Ham
Facerea 10, 6: „Iar fiii lui Ham au fost: Cuş, Miţraim, Put şi Canaan.“
Urmaşii lui Ham, cel de-al doilea fiu al lui Noe - numit însă „cel mai tânăr“ de autorul biblic în capitolul precedent datorită lipsei de maturitate sau înţelepciune şi a neruşinării de care a dat dovadă, comparativ cu fraţii săi -, sunt în număr de patru: Cuş, Miţraim, Put şi Canaan. Primul care este enumerat dintre aceştia, Cuş (â negru; ţinutul feţelor arse), reprezintă numele Etiopiei. El contează ca părinte al neamurilor arabe şi al asirianului Nimrod. Cel de-al doilea, Miţraim (â ţară închisă; ţara de jos), e numele ebraic al Egiptului. După al treilea fiu, Put (â tristeţe; stepă), nu se poate stabili cu exactitate o descendenţă, însă, probabil, el este cel care a dat naştere populaţiei Libiei. În fine, numele lui Canaan (â umilinţă; roşu purpuriu) a desemnat geografic, începând cu secolul al XV-lea î.Hr. până în epoca elenistică, coasta siriană, ţinutul purpurei roşii, şi regiunea din jurul ei până în Galileea de sus. Într-un sens mai larg, termenul se referă la stăpânirea egipteană în Palestina, de la Armarnofit până la Marenptah. În Vechiul Testament mai denumeşte şi regiunea munţilor de la vest de Iordan (Facerea 43, 2; Iezechiel 15, 15 etc.), apoi întregul ţinut promis de Iahve şi cucerit apoi cu ajutorul Său (Isaia 19, 18). Etimologia iniţială, de la un radical care însemna a se îndoi, a se apleca, a fost abandonată odată cu descoperirea în inscripţiile acadiene a cuvântului kinahhu, tradus prin purpură roşie. Aici se obţinea o vopsea de culoare roşie, foarte căutată pentru vopsirea ţesăturilor. Posibil ca de la aceasta derivă numele zonei, dar Canaan ar mai putea însemna şi ţara de jos, numită astfel în comparaţie cu Siria, situată la o altitudine mai mare.