Biblia - verset cu verset: „Nu voi trece cu vederea sudorile unei atât de mari virtuţi“

Facerea 17, 2: „Şi voi încheia legământ cu tine şi te voi înmulţi foarte, foarte tare.“

Dumnezeu îi confirmă încă o dată patriarhului Avraam îndeplinirea legământului încheiat cu el. Nu este un legământ nou, ci confirmarea celui vechi care căpătase acum o altă formă. Dacă în urmă cu aproximativ paisprezece ani, Dumnezeu îi spusese: „Voi face pe urmaşii tăi mulţi ca pulberea pământului; de va putea cineva număra pulberea pământului, va număra şi pe urmaşii tăi“ (Facerea 13, 16) sau «Priveşte la cer şi numără stelele, de le poţi număra!» Şi a adăugat: «Atât de mulţi vor fi urmaşii tăi!»“ (Facerea 15, 5), acum, lui Avraam i se confirmă că neamul urmaşilor săi se va înmulţi „foarte, foarte tare“. Expresiile „pulberea pământului“ şi „stelele cerului“, ca şi repetiţia „foarte, foarte“ denotă că promisiunea este peste măsura puterii de pricepere a lui Avraam, un fel de a spune că nu poate patriarhul cere cât poate Dumnezeu oferi ca răsplată pentru credinţa sa. Sfântul Ioan Gură de Aur, interpretând fragmentul biblic de mai sus, identifică drept motiv al unei răsplăţi atât de mari virtutea patriarhului Avraam, parafrazând spusele fragmentului biblic astfel: „Nu voi trece cu vederea sudorile unei atât de mari virtuţi, ci voi pune legătura Mea între Mine şi tine şi te voi înmulţi foarte. Nu voi face atât, să te înmulţeşti, ci să te înmulţeşti foarte“, adică, spune Sfântul Ioan Gură de Aur, vrea să-i arate cât de mult se va înmulţi. Ceea ce arătase mai înainte prin cuvintele: ca nisipul şi ca stelele, aceea o arată acum prin cuvântul „foarte“. Şi într-adevăr, istoria va demonstra că generaţii numeroase de oameni îl vor revendica pe patriarhul Avraam. Pr. prof. univ. Nicolae Achimescu scrie, referitor la moştenirea lăsată posterităţii de Avraam, că iudaismul, creştinismul şi islamul, adică cele trei mari religii monoteiste ale lumii enumerate în ordinea lor cronologică, au în comun „o raportare clară la acelaşi personaj unic în istoria Vechiului Testament, care a fost patriarhul Avraam. Într-un anume fel, s-ar putea spune că cele trei religii au deopotrivă o «origine» şi o «vocaţie» avraamică“.