Biblia - verset cu verset: Ritualul tăierii împrejur, asumat şi de slujitorii din casa lui Avraam

Facerea 17, 27: „Şi cu ei au fost tăiaţi împrejur toţi cei de parte bărbătească din casa lui Avraam, născuţi în casa lui sau cumpăraţi cu argint de la cei de alt neam.“

Acest verset consfinţeşte aplicarea ritualului tăierii împrejur şi asupra slujitorilor din casa patriarhului Avraam. În lumea veche iudaică era o practică în angajarea unor slujitori pentru ajutorul în treburile casei, mai ales dacă aceasta se bucura de o prosperitate însemnată cum era cea a patriarhului Avraam. Integrarea lor în ambianţa căminului unui evreu însemna, iată, şi asumarea ritualului tăierii împrejur. Evident că, în cazul lipsei unei obligaţii de orice fel faţă de stăpânul casei, un slujitor se putea sustrage acestei porunci. Cei „născuţi în casa lui (n.r., Avraam) sau cumpăraţi cu argint de la cei de alt neam“ sunt, însă, tăiaţi împrejur, şi asta chiar în aceeaşi zi în care patriarhul şi fiul său, Ismael, fac acest lucru, urmând fără şovăială porunca divină. Ei sunt incluşi, alături de „orice copil de parte bărbătească dintre voi să fie tăiat împrejur, neam după neam“ (versetul 12), în categoria celor care trebuiau să fie tăiaţi împrejur, „fie că este rob născut în casă, fie că este cumpărat cu bani de la vreun străin, care nu face parte din neamul tău“ (acelaşi verset 12). Astfel, nici un om de parte bărbătească din comunitatea ebraică, fie liber, fie rob, nu era scutit. Alte instrucţiuni au fost cuprinse mai târziu în legea lui Moise: „Iar în ziua a opta se va tăia pruncul împrejur“ (Levitic 12, 3); şi amintite în Scriptura Noului Testament: „Şi când s-au împlinit opt zile, ca să-L taie împrejur, I-au pus numele Iisus, cum a fost numit de înger, mai înainte de a se zămisli în pântece“ (Luca 2, 21).