Biblia - verset cu verset: Tăierea împrejur şi garanţia veşniciei legământului

Facerea 17, 13: „Numaidecât să fie tăiat împrejur cel născut în casa ta sau cel cumpărat cu argintul tău şi legământul Meu va fi însemnat pe trupul vostru, ca legământ veşnic.“

Semnul lăsat de Dumnezeu urmaşilor lui Avraam pentru consemnarea legământului devine prin acest verset un imperativ. Numaidecât, spune Dumnezeu patriarhului, să fie tăiat împrejur (...) şi legământul Meu va fi însemnat pe trupul vostru, iar acest legământ încheiat primeşte din partea divinităţii garanţia veşniciei. Asta implică, după cum au remarcat Sfinţii Părinţi ai Bisericii, transferul de simbolistică al tăierii împrejur spre naşterea spirituală, prin credinţă, dobândită de umanitate odată cu întruparea Mântuitorului Iisus Hristos. „Observă că tăierea împrejur s-a arătat de mai înainte ca chip al tăierii împrejur în duh şi în adevăr. Căci se săvârşea în ziua a opta, în care Hristos a revenit la viaţă dintre morţi şi a fost timpul să ne împărtăşim de Sfântul Duh şi să primim tăierea împrejur în El, care nu supără trupul, ci curăţeşte duhul, nu eliberându-ne de murdăriile trupeşti, ci vindecându-ne de bolile sufleteşti“, a scris Sfântul Chiril al Alexandriei. Trebuie menţionat că ritualul tăierii împrejur nu era o practică unică în istoria veche. „Găsim în istoria celor vechi că nu numai egiptenii, ci şi unii dintre arabi, etiopieni, şi fenicieni au folosit tăierea împrejur faţă de ai lor. Ei socotesc că au motiv de a păstra ritualul fiindcă, spun ei, pornind de la începuturile trupului şi sângelui, prin jertfirea unei părţi neînsemnate a trupului, trebuie distruse cursele pe care demonii le întind împotriva neamului omenesc“, a exprimat Sfântul Ambrozie.