Biblia - verset cu verset: Toată creaţia a fost făcută pentru binele omului

Un articol de: Lucian Apopei - 20 Aprilie 2008

Facerea 1, 25: „A făcut Dumnezeu fiarele sălbatice după felul lor, şi animalele domestice după felul lor, şi toate târâtoarele pământului după felul lor.

Şi a văzut Dumnezeu că este bine.“ Acest verset este ultimul care prezintă crearea grădinii Raiului, în care avea să fie aşezat, ulterior, omul. „Ai, aşadar, cerul înfrumuseţat, pământul împodobit, marea îmbogăţită cu vieţuitoarele născute în ea, văzduhul plin de păsările care zboară prin el. Toate au fost aduse de la nefiinţă la fiinţă prin porunca lui Dumnezeu“, spune Sfântul Vasile cel Mare. Această ordine pe care a rânduit-o Dumnezeu, de a da mai întâi o formă creaţiei şi apoi de a-l plăsmui pe om, coroana creaţiei, este explicată de Sfântul Chiril al Alexandriei: „Era deci necesar să se plăsmuiască o fiinţă cuvântătoare (raţională), arătându-se înaintea ei cele ce îi servesc spre întreţinere şi care să se arate ca făcute pentru un bine. De aceea, arătând mai înainte podoaba cuvenită, cerul şi pământul şi cele din ele, a purces la alcătuirea omului, având înainte de facerea lui gândul spre el, precum şi toată cealaltă zidire a cugetat-o şi întemeiată prin Cuvântul Său ca Dumnezeu.“ Întâlnim şi în acest verset expresia „şi a văzut Dumnezeu că este bine“, care atestă faptul că cele create de Dumnezeu sunt, în acelaşi timp, folositoare şi frumoase. Sfântul Ioan Gură de Aur spune în acest sens că „nimic nu s-a făcut în zadar, nimic nu s-a făcut fără rost! N-ar fi fost lăudate de Creator, dacă n-ar fi fost create spre oarecare trebuinţă!“, adăugând că este o nebunie din partea cuiva să fie nemulumit de creaturi, atâta timp cât Însuşi Dumnezeu spune despre ele că sunt bune: „Nu este nimic creat fără vreun scop oarecare, chiar dacă noi, oamenii, nu suntem în stare să cunoaştem cu precizie scopul fiecărei creaturi, aşadar după cum cu copacii, tot aşa şi cu animalele; unele sunt bune de mâncat, altele ne slujesc, tot aşa şi cu fiarele şi cu târâtoarele; nu ne sunt de puţină trebuinţă. Iar dacă ai vrea să cercetezi cu minte luminată, ai vedea că, chiar acum, când ni s-a luat stăpânirea ce-o aveam peste ele din pricina neascultării celui întâi-zidit, chiar acum ne sunt de mare folos. Doctorii folosesc multe fiare şi târâtoare pentru facerea de doctorii, care pot contribui la sănătatea trupurilor noastre. De altfel, ce vătămare de pe urma creaţiei fiarelor, când şi ele, ca şi cele blânde, aveau să ajungă sub stăpânirea celui ce avea să fie creat nu după multă vreme?“.