Biblia - verset cu verset: Una dintre cele mai frumoase amiezi ale Vechiului Testament

Un articol de: Lucian Apopei - 28 Decembrie 2009

Facerea 18, 1: „Apoi Domnul S-a arătat iarăşi lui Avraam la stejarul Mamvri, într-o zi pe la amiază, când şedea el în uşa cortului său.“

Acest capitol optsprezece al cărţii Facerii prezintă două dintre cele mai impresionante pasteluri vechi-testamentare: stejarul Mamvri şi cetăţile Sodoma şi Gomora. Evident, cele două construcţii sunt cu mult mai mult decât o compoziţie plastică, dar ele răzbat ca nişte note ce exprimă, dincolo de ele însele, o serie de trăiri şi manifestări de o profunzime extraordinară. În primul rând, stejarul Mamvri este locul binecuvântării divine prin prezenţa Persoanelor Sfintei Treimi, o primă expresie a bucuriei împărăţiei lui Dumnezeu comparată cu un ospăţ la care vor participa, alături de Domnul întreit în Persoane, Avraam şi Sarra. Aceste rânduri „cuprind unul din cele mai frumoase episoade ale Vechiului Testament. Naraţia e permanent învăluită într-o aură de mister. Cei Trei vorbesc când la plural, când la singular, şi tot aşa Li se vorbeşte“, după cum aflăm într-o notă a Bibliei sau Sfintei Scripturi, Ediţie jubiliară a Sfântului Sinod, versiune diortosită după Septuaginta. De cealaltă parte, Sodoma şi Gomora, prezentate în partea a doua a acestui capitol - dar şi în cel următor -, exprimă cea mai oribilă ilustrare imaginabilă a unor cetăţi corupte şi decadente, de numele cărora, mai apoi, posteritatea se va folosi pentru a reda limita înferioară din punct de vedere moral la care omul poate ajunge prin păcat. Revenind la versetul de mai sus, constatăm răspunsul divin la atitudinea patriarhului Avraam, care, îndată ce primise porunca tăierii împrejur, a reacţionat fără şovăială. Dumnezeu „S-a arătat iarăşi lui Avraam“, consfinţind, după cum scrie Sfântul Ioan Gură de Aur, „şi iubirea de oameni a Stăpânului, dar şi recunoştinţa slujitorului Său“.