Biserica din Streza-Cârţişoara, rod al mărturisirii Ortodoxiei

Lăcaşul de rugăciune al credincioşilor din Streza-Cârţişoara este monument istoric de o valoare inestimabilă. Pictată de celebrii zugravi din familia Grecu, biserica închinată Bunei Vestiri poartă până astăzi mărturiile credinţei ortodoxe nestrămutate a românilor care au vieţuit de-a lungul secolelor la poalele Munţilor Făgăraş. Înălţarea lăcaşului de cult şi împodobirea lui cu o pictură atât de valoroasă, toate realizate doar cu eforturile comunităţii, demonstrează ataşamentul credincioşilor de aici faţă de tot ceea ce este românesc şi ortodox.

Biserica „Buna Vestire” din Streza-Cârţişoara este unul dintre monumentele Ţării Făgăraşului care dau mărturie despre vechimea existenţei comunităţii româneşti şi a credinţei ortodoxe pe aceste meleaguri. Aflată în localitatea Cârţişoara, care uneşte cele două vechi sate Oprea şi Streza, denumite după cei doi fraţi ciobani care au întemeiat cele două aşezări despărţite de-o parte şi de alta a râului localităţii, lăcaşul de cult este un simbol al spiritualităţii româneşti din sudul Transilvaniei. În pofida tuturor vicisitudinilor, comunitatea de români din Streza-Cârţişoara şi-a păstrat credinţa primită de la străbuni, iar înălţarea acestei biserici şi împodobirea ei cu o pictură atât de valoroasă, toate făcute doar cu eforturile comunităţii, demonstrează ataşamentul credincioşilor de aici faţă de tot ce este românesc şi ortodox.

Turiştii care străbat localitatea Cârţişoara pentru a urca Transfăgărăşanul sau coboară de pe acest drum au posibilitatea să viziteze şi să descopere frumuseţea acestei biserici, alături de alte obiective din patrimoniul local, cum este şi biserica monument istoric din Oprea, închinată Sfântului Nicolae, sau Muzeul „Badea Cârţan”.

Binecuvântarea lui Dumnezeu pogorâtă asupra acestor locuri a rodit din plin de-a lungul vremii. Peisajele uimitoare şi bogăţia naturală sunt încununate aici cu monumente ridicate de comunitate, cu frumuseţea deosebită a unui sat transilvănean, ospitalitatea oamenilor şi spiritul unei aşezări unice în Transilvania.

„Zidită cu mare trudă”

Existenţa unei importante comunităţi româneşti atestată de timpuriu în ambele sate care alcătuiesc acum localitatea Cârţişoara a dus şi la ridicarea lăcaşurilor de cult ortodoxe pentru credincioşii de aici. Conform monografiei Bisericii „Buna Vestire” din Streza-Cârţişoara, pe acest loc existat un lăcaş de rugăciune din lemn, aşa cum se construiau odinioară şi casele românilor iobagi din localitate. Abia în secolul al XIX-lea, cu mari eforturi, avea să se zidească aici o biserică din zid.

Lăcaşul de cult din Streza-Cârţişoara a fost zidit la 1818, dată confirmată de două inscripţii, una pe piciorul Sfintei Mese şi una pe turnul de la intrare. În anul 1821 avea să fie construit şi turnul pentru clopote, iar în 1824 era finalizată şi pictura, după cum menţionează pisania: „Cu ajutoru lui Dumnezeu sau zidit şi sau zugrăvit această sfîntă biserecă cu toată cheltuiala satului. Anul 1824 august zi 2”. Un lucru foarte important menţionat de pisanie este faptul că lucrările de zidire şi de înfrumuseţare ale lăcaşului de cult s-au făcut doar cu cheltuiala credincioşilor din sat, chiar dacă vremurile era grele pentru comunitatea de români iobagi din Streza-Cârţişoara.

„Biserica a fost zidită cu mare chin, cu mare trudă, pentru că era înainte de 1848, anul când românii din Transilvania au primit drepturi şi au încetat să mai fie iobagi pe domeniile stăpânitorilor maghiari. Foarte greu au construit-o. Biserica fost ridicată pe cheltuiala fiilor satului. S-au chinuit şi au ridicat-o cum au putut. A fost pictată de fraţii Grecu, dar nu se ştie exact care dintre ei. Este menţionată în istoricul bisericii familia Nicolae Grecu cu rudele lui din Săsăuş. S-a păstrat bine, doar că avem nevoie de reparaţii capitale, la interior şi la exterior. Este monument istoric clasa A, valoare naţională şi universală”, ne-a spus preotul paroh Andrei-Bogdan Nuţu.

Biserica este construită în formă de navă, cu pronaos, naos şi Altar, din piatră şi cărămidă, acoperită cu ţiglă solzi. Pictura este de o valoare inestimabilă şi dă lăcaşului de cult o frumuseţe aparte, dar şi un loc de cinste în rândul bisericilor monument istoric din sudul Transilvaniei. Partea interioară a turnului de la intrare este, de asemenea, pictată cu scene deosebite, păstrate în stare bună: strigoaia laptelui; Adam sapă şi Eva toarce; beţivul, crâşmăreasa şi prostituata în poala diavolului; gura iadului cu cei nepocăiţi; dar şi alte picturi deosebite. La exteriorul turnului a existat scena Maicii Domnului pe tron cu Pruncul Iisus în braţe, distrusă de intemperii.

Tot în monografia bisericii găsim informaţii despre obiectele de patrimoniu: Ceaslov (Târgovişte, 1715), Penticostarion (Râmnic, 1743), Antologhion (Râmnic, 1745), Octoih (Bucureşti, 1746), Mărgăritare (Bucureşti, 1746), Evanghelie (Bucureşti, 1750), Minee, Biblia Mitropolitului Andrei Şaguna, toate cu litere chirilice. Tot din patrimoniul bisericii fac parte mai multe icoane pe sticlă de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, realizate de celebrul Matei Purcariu-Ţimforea (1836-1906) din Cârţişoara. Acelaşi artist local a ridicat şi pictat o frumoasă troiţă în curtea lăcaşului de cult, cu arhitectură şi pictură specifice secolului al XIX-lea în această parte de Transilvanie.

Este de menţionat că în anul 1912 biserica primea de la Ministerul Cultelor din România un rând de cărţi de cult cu litere latine, foarte importante pentru comunitatea de la acea vreme. Sunt consemnate în monografia bisericii şi faptele prin care credincioşii români din Cârţişoara şi-au dovedit dragostea faţă de Patria-mamă. Astfel, la 1916, ostaşii români au fost primiţi cu mare bucurie în sat, iar la retragerea trupelor române de aici, autorităţile maghiare au arestat numeroşi săteni şi i-au pedepsit cu închisoare la Sibiu şi la Cluj. Este consemnat şi faptul că, înainte de 1 decembrie 1918, s-a arborat Drapelul român de la fereastra turnului bisericii din Streza-Cârţişoara şi s-a tras clopotul în semn de bucurie pentru realizarea unui mare vis pe care l-au avut românii din Transilvania, de a se uni cu fraţii de peste Carpaţi. Mai este amintit în monografia bisericii din Streza-Cârţişoara şi un fapt mai puţin fericit, şi anume că armata germană a confiscat clopotul bisericii în periplul acesteia prin Transilvania, dar în 1926 comunitatea a cumpărat un alt clopot pentru lăcaşul lor de rugăciune.

Trebuie menţionată şi rezistenţa pe care a avut-o comunitatea românilor ortodocşi din Streza-Cârţişoara în faţa propagandei unirii cu Biserica Romei din secolul al XVIII-lea. Monografia bisericii menţionează că presiunile şi ameninţările venite dinspre autorităţi au determinat comunitatea să treacă la Uniaţie pentru scurt timp. Se menţionează că această unire nu a durat foarte mult şi credincioşii din Streza-Cârţişoara au revenit la Ortodoxie. Aflăm că, la 1733, în Streza-Cârţişoara păstorea „popa Iuon”, care a trecut la greco-catolicism cu 40 de familii şi cu un lăcaş de cult. Documentele menţionează, însă, că la 1750 satul întreg era ortodox, număra 355 de credincioşi şi aveau lăcaş de cult. La 1761 este menţionată din nou Ortodoxia comunităţii din Streza-Cârţişoara, care număra la acea vreme 71 de familii.

Patrimoniul bisericesc

În ianuarie 1916 a avut loc un cutremur care a produs o fisură pe lungimea bisericii, iar în anul 1921 a fost consolidată construcţia cu legături din fier. Reparaţii la interior şi la exterior s-au făcut în anii 1935, 1943-1944. În anul 1945 s-au montat jgheaburi pentru scurgerea apei, iar în anul 1971, cu avizul Direcţiei Monumentelor Istorice, s-a introdus în biserică electricitatea. Pictura a fost curăţată în anul 2005, o lucrare foarte necesară pentru a reda strălucirea de altădată a lucrării fraţilor Grecu.

Menţionăm că în Streza-Cârţişoara mai există două lăcaşuri de cult: unul fost romano-catolic, ridicat la 1907, intrat în anul 1948 în patrimoniul parohiei ortodoxe, şi unul fost reformat, ridicat la 1908, acum folosit de comunitatea baptistă.

„Au existat aici colonişti maghiari şi germani pe domeniul familiei de grofi Teleki, pentru că existau aici o glejărie şi o fabrică de hârtie. Au fost aduşi să lucreze în aceste fabrici. Erau 12 familii de romano-catolici şi cinci familii de reformaţi, dar acum nu mai există aceste comunităţi confesionale pentru că au fost asimilate de comunitatea ortodoxă prin căsătorii mixte. Au trecut de bunăvoie la Ortodoxie pentru că nu mai aveau enoriaşi, dar au pus atunci condiţia să rămână un epitrop din partea lor. De asemenea, au fost de acord să treacă toate proprietăţile la comunitatea ortodoxă. Lăcaşul de cult care a fost romano-catolic a fost folosit ca muzeu în trecut, iar acum este capelă mortuară. Cealaltă biserică, fostă reformată, este folosită de cultul baptist din 1993”, ne-a mai spus preotul paroh Andrei-Bogdan Nuţu.

Viaţă religioasă şi tradiţii româneşti

Comunitatea actuală a Parohiei Streza-Cârţişoara este în prezent în scădere demografică, aşa cum se întâmplă în multe sate româneşti. În aceste condiţii, comunitatea din jurul bisericii încearcă să păstreze dinamismul vieţii bisericeşti şi să ducă mai departe tradiţiile din sat.

„Comunitatea noastră numără aproximativ 250 de persoane, adulţi şi copii. Suntem activi, chiar dacă este o comunitate mică. La hramul bisericii săvârşim slujba Sfântului Maslu în sobor de preoţi, iar în Postul Mare facem cateheze cu credincioşii noştri. Între tradiţiile păstrate aici menţionez ceata de colindători. Ceata începe să colinde la sărbătoarea Sfântului Andrei, tinerii vin la casa parohială să mă colinde şi apoi merg să colinde tot satul. Ultima dată vin la biserică la sărbătoarea Sfântului Ioan, pun doi brazi frumoşi aici, scriu «Ceata Streza», pentru că deşi este un singur sat şi se doreşte unitatea lui, se păstrează cu sfinţenie apartenenţa la fiecare cu comunitate. După această sărbătoare, colindul cetei se încheie”, ne-a mai spus preotul paroh.

Sunt de menţionat şi câteva personalităţi născute în Cârţişoara. Pe lângă bine cunoscutul Badea Cârţan, în satul făgărăşean au văzut lumina zilei arhiereul Teodor Trandafir Scorobeţ (1883-1966) ales arhiereu-vicar la Sibiu în 1946, dar îndepărtat din funcţie de regimul comunist în 1948. Artistul Matei Purcariu zis „al Ţâmforii”, împreună cu fiul său Ioan au creat opere artistice foarte valoroase, cum sunt icoanele pe sticlă expuse la Muzeul „Badea Cârţan”. Tot în Cârţişoara s-a născut haiducul Andrei Budac (1873-1912), care la 18 ani trecea munţii în Ţara Românească, devenind căpetenia unei cete de haiduci. După ce a revenit acasă, a fost luat în armată la Sibiu, dar a dezertat şi a luat din nou calea haiduciei în zona Rucăr-Bran, participând la Răscoala din 1907.

Folclorul local păstrează până astăzi „Balada lui Budac”, cu peste 30 de variante. Menţionăm pe Traian Cânduleţ (1926-2007), cu studii de administraţie şi cu o viaţă închinată administraţiei locale, educaţiei tinerilor şi conservării patrimoniului local. De Cârţişoara a fost legat şi poetul şi jurnalistul Mircea Florin Şandru (1949-2025), care şi-a petrecut copilăria şi adolescenţa în satul de la poalele Munţilor Făgăraş.