Lumina din Vatra Luminoasă

În 1898, regina Elisabeta († 2 martie 1916) a elaborat un plan pentru ajutorarea orbilor. În acest scop Casa Regală a cumpărat o suprafață de peste 26 de hectare, în estul Bucureștiului, pe strada Mărcuța între Vii nr. 20, iar la 1 au­gust 1906 s-a constituit Societatea Orbilor Vatra Luminoasă, care a înființat azilul cu același nume și Școala primară „Regina Elisabeta”. Numele care a botezat un întreg cartier era simbolic, căci nevăzătorii aveau nevoie de o vatră de lumină. Astfel, poeta Carmen Sylva nu a tradus mecanic, ci a adaptat poetic numele „Lighthouse” („Far”), consacrat în spațiul anglofon ca denumire dată instituțiilor pentru orbi.

În 1908-1909 au fost ridicate primele corpuri de clădire. Pentru a-și pune în aplicare proiectul, regina a făcut apel la numeroase personalități publice din țară și chiar la președintele american Theodore Roosevelt! Ea însăși și-a donat jumătate din venitul anual de 82.000 de franci și renta de 10.000 de franci primită de la fratele său. La inaugurare, școala avea clase de câte 6 elevi și, la dorința perechii regale, a trecut sub ocrotirea statului. Impactul social a fost atât de mare încât Bucureștiul a devenit singura capitală europeană în care o întreagă zonă e denumită după o instituție a nevăzătorilor! După Al Doilea Război Mondial, unitatea a fost subordonată Ministerului Sănătății, apoi celui al Muncii. În 1949 a fost înființat Grupul Școlar Profesional nr. 5, incluzând un curs profesional postgimnazial de doi ani în domeniul masajului medical. Ulterior, deși și-a pierdut cea mai mare parte a celor 26 de hectare inițiale, s-au adăugat un curs postliceal de balneo-fizioterapie, o secție horticolă și una de prelucrare a lemnului. În 1973 s-a înființat aici un liceu sanitar, dar în 1978, la fel ca toate școlile postliceale din țară, cea din Vatra Luminoasă a fost desființată. A renăscut abia în septembrie 1990.

Era firesc ca „Ziarul Lumina” să ajungă în Vatra Luminoasă... Și nu puține, nici mici ne-au fost surprizele plăcute. În primul rând, clădirea Liceului Tehnologic Special „Regina Elisabeta” este ca o cetate, cu o superbă curte interioară dominată de brazi în care se intră printr-un tunel cu iz medieval!

Ne aștepta directoarea Nicoleta Ruba, care ne-a fost amabilă gazdă și ghid. De la ea am aflat că liceul are 150 de elevi, dintre care cam jumătate sunt în regim intern (cazați în internatul unității), fiind veniți din toate colțurile țării, iar restul sunt bucureșteni. Personalul este didactic (profesori), didactic-auxiliar (pedagogi, informaticieni etc.) și administrativ, în număr de 34-26-34.

Proiectul grădinii senzoriale

Liceul are mai multe corpuri de clădire. Cel vechi e Corpul A, care cuprinde internatul, cantina, clasele de nivel postliceal, cabinetele de masaj și fizioterapie, secretariatul, biroul directoarei și cel al administratoarei, plus muzeul și arhiva. În exterior e capela, cu hramul „Izvorul Tămăduirii”, înființată după Decembrie 1989 și în care slujește preotul Manuel Englert. Directoarea a ținut să precizeze că duminica, la Sfânta Liturghie, în afara copiilor și a personalului, participă și creștini din cartier, și asta cu toate că există în apropiere o biserică. În plus, orele de religie au loc în capelă.

Corpul B, ridicat în timpul perioadei comuniste, „a fost gândit să aibă cât mai multă lumină naturală, având ferestre foarte mari, practic niște pereți transparenți”. Acolo sunt clasele pentru nivelul liceal, cu specializare în filologie, nivelul profesional și liceal tehnologic cu specializare în prelucrarea lemnului.

Corpurile C și D cuprind sala mare de sport și atelierele de prelucrare a lemnului, bine dotate, iar în spațiul verde se află sera care va deveni funcțională din momentul revenirii la specializarea de horticultură: „Avem o seră, care rămăsese în paragină, dar am repus-o pe picioare și încercăm să-i redăm funcționalitatea. Avem un spațiu verde destul de mare și suntem incluși într-un proiect al Primăriei sectorului 2 privind amenajarea curților unităților școlare; ca urmare, sperăm să reușim amenajarea unei grădini senzoriale pe o supra­față mult mai mare decât cea existentă la ora actuală. În curtea interioară a corpului A s-a pus gazon, cu un sistem de irigare prin aspersoare și drenaj, pentru ca elevii nevăzători să perceapă prin tactilitate iarba, iar prezența plantelor aromate - lavandă, busuioc, cimbru - să fie simțită prin miros. Unii dintre elevi, stând la bloc, poate nu au avut acest privilegiu de a asocia mirosul cu planta, respectiv textura. A fost repusă în funcțiune și fântâna din mijlocul gazonului, în jurul căreia lavanda stă semeață, astfel încât susurul apei să îmbie la relaxare, iar adierea vântului să aducă miresmele plantelor aromate. În partea dinspre cantină - unde se gă­sește amplasată statuia reginei Elisabeta, dezafectată de comuniști și repusă pe amplasamentul inițial după revoluția din 1989, cu sprijinul sculptorului Casei Regale, lucrare finanțată de către Asociația Nevăzătorilor din România -, s-a montat paviment din diferite materiale: nisip, pietriș, scoarță de copac, repere esențiale pentru elevul nevăzător.”

Internet pe display-uri Braille

Evident, liceul are aparatură specifică, iar profesorii au urmat modul de pregătire psiho-pedagogică specială din cadrul Facultății de Psihologie și Științele Educației, ei fiind cunoscători ai scrisului și cititului în Braille. În aparatura specifică au intrat nu demult și display-uri și tastatură Braille, obți­nute prin PNRR, elevii având astfel acces la internet la fel ca toți tinerii de azi! „Unitatea are internet pe toată suprafața ei și a fost creat un laborator Smart cu care ne mândrim, pentru utilizarea căruia s-au derulat cursuri speciale dedicate cadrelor didactice.”

Am întrebat-o pe directoare dacă unii foști elevi ai liceului vin aici din când în când să mulțumească profesorilor și să depene împreună amintiri. S-a luminat la față: „Sigur că da! Mai mult decât atât, unii au și ales să lucreze aici! Am bucuria să am ca profesori foști elevi cărora le-am fost dirigintă!”

Cât de toleranți sunt românii față de cei cu dizabilități, precum nevăzătorii? În particular, cum îi tratează locuitorii cartierului? „Sunt foarte apropiați! Sar în ajutor, dar unii nu știu prea bine cum ar trebui să procedeze cu nevăzătorii. Pe de altă parte, poate exista reticență și din partea unor nevăzători, care, din dorința de inde­pen­dență și autonomie, nu vor să fie ajutați!”

În ceea ce privește profesiile pe care ajung să le urmeze elevii liceului, pe lângă cele de profesori, cei cu restant vizual se specializează în prelucrarea lemnului, iar ceilalți mai ales în domeniul balneo-fizio-kinetoterapiei și masajului. Și urmează să apară o nouă disciplină, cea de tehnician horticol.

Am întrebat și în ce măsură îi ajută legislația. Directoarea a oftat: „Ne-a cam bulversat în ultimul an! Au crescut normele didactice, a scăzut plata cu ora... Dacă am fi puțin mai atenți, ne-am da seama că, în special față de copilul cu deficiențe - CES, cum sunt numiți în legislație -, e nevoie de mai mulți timpi alocați, de strategii didactice adaptate, de personal mult mai numeros, inclusiv consilieri școlari, psihologi, profesori-educatori, întrucât în aceste școli speciale vin copii și tineri cu foarte multe probleme, cu traume, tulburări de anxietate, în afară de faptul că au deficiențe de vedere de diferite grade. Ar fi fost util dacă s-ar fi men­ținut prevederile legislative din 2011, potrivit cărora conștientiza­rea față de persoanele cu CES
începea la nivel preșcolar, prin jocuri”.

Un muzeu unic în țară

Nicoleta Ruba este directoare aici doar din 2021, dar a făcut deja o mulțime de lucruri, cel mai recent fiind modernizarea și relansarea, cu ajutorul Fundației Light into Europe, a Muzeului Educației și Culturii Nevăzătorilor „Regina Elisabeta”, primul spațiu muzeal din România dedicat istoriei, culturii și contribuțiilor persoanelor nevăzătoare.

La inaugurare au participat Nicu Ștefănuță, vicepreședinte al Parlamentului European, Katrin Langensiepen, membru al Parlamentului European și activist pentru drepturile persoanelor cu dizabilități, Rareș Hopincă, primarul sectorului 2, Radu Szekely, consilier MEC, alături de reprezen­tanți ai autorităților publice, ai mediului educațional, ai societății civile și ai comunității persoanelor nevăzătoare.

Muzeul pune în lumină peste un secol de istorie, educație și creativitate a comunității nevăzătorilor din România. Așa cum frumos a spus Katrin Langensiepen, „acest muzeu nu vorbește despre dizabilitate ca limitare, ci despre poten­țial, creativitate și contribuție. Este un exemplu despre cum edu­ca­ția și cultura pot demonta barierele de atitudine care încă persistă în Europa”.

Am admirat aici artă tactilă și alte obiecte - de pildă hărți - care pot fi „citite” prin atingere, mașini de scris în alfabetul Braille, documente de epocă implicând mari personalități precum Spiru Haret, albume de fotografii și de articole din presă, tablouri și fotografii înrămate din istoria locului, monografii și diverse cărți, diplome, creații artistice ale elevilor și multe alte exponate interesante.

O sală specială e dedicată cititului, cu cărți Braille și mese de lectură, ca în orice bibliotecă, dar directoarea a ținut să ne spună că tinerii au acces la mult mai bogata bibliotecă audio a Asociației Nevăzătorilor din România. „Sigur că multe sunt exponate vechi, de epocă, dar tocmai asta îi dă farmec; sunt obiecte și informații care trebuie scoase la lumină.” În acest scop s-au încheiat parteneriate cu agenții de turism, care au inclus muzeul și școala în tururile lor bucureștene. „Mulți nu știau și au fost foarte surprinși să afle că există aici o școală de la începutul secolului 20! În plus, au fost foarte impresionați să descopere liniștea de aici” (la doi pași de Arena Națională și de un mall, n.r.), „și atmosfera care induce calm și relaxare în mijlocul agitației Capitalei.”

Nu în ultimul rând, pe holul muzeului pot fi admirate postere mari cu celebri artiști, oameni de știință și de cultură nevăzători, de la Homer și Louis Braille până la Ray Charles și Andrea Bocelli.

Lucru foarte prețios, în muzeu au loc acțiuni interactive între elevii de la „Regina Elisabeta” și elevi cu vedere. Aceștia „au fost foarte surprinși și plăcut impresionați că nevăzătorii au o cultură generală chiar mai bogată decât a lor!”

Cățărări, karate, goalball, muzică, filme

Conducătoarea liceului a venit aici după pandemie și a găsit elevi „bulversați, deprimați, lipsiți de viață. Îi vedeam foarte rar ieșind în curte și erau triști. Mi-am dorit foarte mult să schimb asta și cred că am reușit, o văd după chipurile acum luminoase ale copiilor”. După doar o lună au venit cei de la Asociația Climb Again care au montat un panou de cățărări, s-a trecut apoi la dans cu Asociația Pas în doi, karate și chanbara - cu un sensei, Ciprian Moldovan, „care s-a integrat minunat și știe cum să-i atragă pe copii. Îi mulțumesc și pe această cale că a reușit prin con­secvență și perseverență să creeze și să dezvolte o echipă constantă și echilibrată”. A urmat goalball, un joc specific nevăzătorilor, cu pase de la o poartă la cealaltă, care utilizează o minge cu clopoței în interior, astfel încât nevăzătorul să-i poată urmări auditiv traiectoria. Au fost participări la competiții și campionate, la care elevii au luat premii și medalii! Alții dintre ei sunt pasionați de muzică vocală și instrumentală. Maria Preda, din clasa a XII-a, interpretează piese muzicale atât la pianină, cât și vocal, iar Răzvan Mototolea, aceeași clasă, cântă la pian și la instrumente de suflat. Trebuie men­ționat și Gabriel Victor Bâclea, facilitatorul Atelierului de Muzică și percuție pentru copiii nevăzători sau cu deficiențe de vedere din cadrul proiectului „Armonie dincolo de vedere”.

La rândul ei, Fundația AMAIS vine în weekenduri cu diverse evenimente sau îi scoate pe copii în oraș. În plus, are o platformă pe care voluntarii ei pot fi apelați dacă unul dintre elevi are nevoie să fie însoțit.

Pianina la care elevii interpretează diferite piese este o donație venită din partea Elenei Dumitrescu Nentwig, o soprană și scriitoare brăileancă emigrată în timpul comunismului și stabilită în Portugalia, cu care s-a creat o legătură de suflet. „Cu ocazia programelor Erasmus+ VET pe care le-am derulat la Lisabona am avut ocazia s-o întâlnim, eu și soțul meu (scriitorul Radu Sergiu Ruba, n.r.), la Ambasada României, cu ocazia lansării cărților lor. Au fost întâlniri memorabile organizate de Exce­lența Sa, Ioana Bivolaru, atunci ambasador al României în Republica Portugheză, azi la Paris.”

Nu în ultimul rând, copiii au un spațiu de socializare, în care pot urmări filme de pe Netflix care au programe de audio-descripție pentru nevăzători.

„Regina Elisabeta” colaborează, prin proiecte Erasmus, cu unități similare din alte țări, ceea ce înseamnă inclusiv vizite și activități practice în străinătate. La ora discuției noastre, 11 elevi erau plecați în Italia.

Am mai întrebat cât de mult sunt ajutați de Primăria sectorului 2. „Enorm! Este mereu alături de noi. Anul trecut am fost gazdele Olimpiadei Naționale între școlile pentru elevi cu deficiențe de vedere și absolut toate solicitările înaintate au fost onorate. La fel și acum, cu ocazia deschiderii oficiale a muzeului modernizat, domnul primar Rareș Hopincă ne-a fost alături, ca și Ministerul Educației și Cercetării prin domnul consilier Radu Szekely.”

Am plecat de acolo cu emoție în suflet.

Vatra Luminoasă numărul 108 este chiar un loc luminos, pe care merită să-l vedeți!