Biserica, polul binelui în comunitatea din Crucea

Ridicată în a doua jumătate a secolului al 19-lea, pe o colină ce domină orizonturile până departe, spre Lungani, Biserica „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” este și astăzi un fel de centru al lumii în satul romilor de la Crucea. Deteriorat vizibil, lăcașul necesită reabilitare rapidă, pentru a putea fi salvat nu doar patrimoniul valoros de la interior, ci chiar sufletul acestei așezări.

Despre comunitatea de la Crucea și nevoile sale, mai ales în plan edu­ca­țional, am scris într-un reportaj publicat în 8 aprilie. Arătam, în acel text, cât de importantă este biserica în acest sat izolat, format preponderent din romi și situat, statistic, pe primul loc într-un nedorit clasament al sărăciei în Regiunea Nord-Est. Pentru că la biserică, în mansarda centrului social, este amenajată o sală în care învață elevii de clasa a III-a, care nu mai au loc în incinta neîncăpătoare a școlii din localitate. Tot acolo părintele Adrian Tarniță îi adună săptămânal pentru ateliere de tot felul, pentru o masă caldă și pentru activități educaționale care să îi ajute să se dezvolte, să viseze, să-și dorească mai mult. De aici, din ­curtea primitoare a bisericii, au pornit în primele lor călătorii, descoperind că orizontul nu se oprește la marginea micului lor sat. De aici au plecat în primele tabere și tot aici au înțeles că educația este șansa lor.

Însă astăzi lăcașul în care acești copii au învățat primele rugăciuni se află într-o stare avansată de deteriorare și ar avea nevoie de intervenții de urgență. „Biserica este construită fix pe vârful dealului și crapă. Și afară și pe peretele din stânga naosului ați văzut ce crăpături sunt. De când am venit eu aici, ca paroh, în urmă cu șapte ani, am intervenit la acoperiș, pentru că efectiv ploua în biserică. Dar atât am putut financiar”, spune părintele Tarniță. Însă el nu s-a mulțumit numai cu atât. Între timp, a rezolvat problemele de proprietate, intabulând biserica și realizând toate studiile necesare, astfel încât, în momentul în care va putea obține o finanțare, lucrările de reabilitare să poată începe fără nici un fel de piedică.

Repararea bisericii este o prioritate, având în vedere nu doar patrimoniul atât de valoros de la interior, cât mai ales rolul pe care aceasta îl are în comunitate. Pentru că, prin preotul slujitor, e singura prezentă neîntrerupt în mijlocul lor, singura care niciodată nu i-a abandonat. „Ei sunt foarte primitori, dar trebuie să lăsăm la o parte prejudecățile și preconcepțiile. Ca preot, e nevoie de mult sacrificiu. Trebuie să fii aici mereu. Dar e și frumos. Mă bucur să văd progresele lor. Și copiii, și sătenii vin la biserică”, povestește parohul.

Patrimoniu valoros

Biserica de la Crucea a fost construită în a doua jumătate a secolului al 19-lea, de săteni. Simplă, cu un pridvor adăugat mai târziu, aceasta deține la interior un patrimoniu de o frumusețe deosebită. Pentru că aici se păstrează catapeteasma, icoana hramului și o icoană a Maicii Domnului ce provin din zestrea bisericii fostei Mănăstiri Dancu din Iași. Demolată în 1903, după ce în urma marelui cutremur de la 1802 fusese grav afectată, această biserică se afla lângă clădirea Teatrului Național „Vasile Alecsandri”, în chiar centrul orașului Iași. Pe locul pe care a existat, astăzi se află clădirea fostei uzine electrice a teatrului. „Aici se păstrează odoarele bisericii dărâmate Dancu din Iași. Pe clopot: «Acest clopot s-au făcut cu blagoslovenia și cu toată cheltuiala cuviosului igumen al sfintei mănăstiri chir Ieremia Moldoveanu, în vremea Domniei Măriei Sale Constantin Dimitriu Moruzi Voevod, fiind Mitropolitul Moldaviei preosfințitulu chirio chiru Gavriil, în anul de la Hristos 1781, Noemvrie»”, arată Nicolae Iorga în volumul „Inscripții din bisericile României”, publicat în 1908.

Potrivit lui Iorga, inscripții similare se află și pe cele două icoane de care am pomenit, cea a hramului, ferecată în argint de Mihalache Misire, la 1798, iar cea a Maicii Domnului argintată de egumenul Ieremia Hurmuz, la 1786.

Datele istorice legate de transferarea acestei părți de patrimoniu de la biserica Mănăstirii Dancu din Iași la biserica din Crucea sunt puține. Însă un lucru e cert: astăzi aici se păstrează unicele piese salvate din mănăstirea ieșeană, considerată de istorici una dintre cele mai vechi și mai bogate mănăstiri din Moldova acelei epoci. „Dacă ne ajută Dumnezeu și reușim să reabilităm biserica, planul nostru este să restaurăm catapeteasma, care, așa cum vedeți, are o pictură foarte frumoasă. De asemenea, am vrea să restaurăm și cele două icoane argintate - icoana hramului și icoana Maicii Domnului”, explică părintele de la Crucea.

Foarte reușite sub aspect pictural sunt și registrele murale din pronaos și din pridvor, de dată mai recentă. Scenele din pridvor - Judecata de Apoi, Învierea și Înălțarea Domnului -, amintesc de finețea unor registre similare din mănăstirile nemțene.

Crucea, o comunitate romă compactă

La ultimul recensământ general al populației, în satul Crucea au fost înregistrați 2.292 de locuitori, dintre care 1.000 sunt copii. Cu excepția câtorva familii de români, satul este locuit în majoritate de familii tinere de romi.

Cândva, după cum arată George Ioan Lahovari în „Marele dicționar geografic al României” de la 1902, satele din actualul areal al comunei Lungani, din care face parte și Crucea, erau locuite de „țigani desrobiți, iar parte ruși, aşezați prin aceste locuri de prin timpurile cele mai vechi. Locuitorii, pe lângă agricultură, se mai ocupă cu stoleria, rotăria, butnăria, fierăria, zidăria, cizmăria și scripcăria”. Astăzi, aceste meșteșuguri s-au pierdut, preocupările cele mai importante fiind agricultura și creșterea oilor și caprelor. Cei mai mulți însă își câștigă pâinea ca muncitori sezonieri pe plantațiile de căpșuni sau de sparanghel din Germania. „În cele mai multe cazuri pleacă soțul cu soția, iar copiii rămân în grija bunicilor”, spune părintele. În aceste situații, rolul Bisericii devine și mai important, prezența preotului în comunitate și mai necesară. În cadrul Centrului social-filantropic „Sfinții Adrian și Natalia” al Parohiei Crucea, copiii din sat primesc nu doar o masă caldă, ci și un pic din dragostea care poate le lipsește. 200 de copii vor merge, în acest an, în taberele organizate de Biserică la Durău și în sat sute de pachete sunt colectate și împărțite familiilor în nevoie și bătrânilor la marile sărbători, iar 80 de copii primesc săptămânal o masă la biserică. Sloganul părintelui Tarniță - „Sarmale pe Revolut!” - a strâns deja o comunitate a generozității. Iar proiectele, planurile, visurile lor nu se opresc aici, în dorința de a deschide acestor copii porțile unui viitor cu mai multă lumină. Polul binelui de la biserica din Crucea este magnetul de care această comunitate are atâta nevoie.