Biserica schitului uitat din Pătroaia Vale

Solidă ca lucrare, dar puţin spaţioasă, Biserica "Adormirea Maicii Domnului" din Pătroaia Vale, judeţul Dâmboviţa, străjuieşte malul stâng al Argeşului încă din anul 1715. În jurul acesteia, în anul 1745, se înfiinţează aici un schit de călugări, ca metoc al Mitropoliei Ungrovlahiei. Călugării aveau grijă de biserică şi administrau moşia schitului, întinsă pe o suprafaţă de peste 2.500 de hectare, până în anul 1863, când aşezământul monahal a fost desfiinţat.

În curtea sfântului lăcaş monument istoric, umbrit de coroana arămie a stejarului secular de la poartă, ne întâmpină părintele paroh Constantin Aurelian. Tânărul preot, care slujeşte în această biserică de aproape doi ani, cunoaşte istoria locului şi ne ajută să descifrăm trecutul acestui pământ sacru din documentele aflate în arhiva bisericii. Centru de spiritualitate şi cultură Ctitorul principal al bisericii este stolnicul Pană Pârvu Cantacuzino, fiul lui Drăghici Cantacuzino Spătarul, dar biserica a fost terminată de Barbu Greceanu în anul 1715, informaţie consemnată şi în pisanie. Spirit energic, înclinat spre cele dumnezeieşti, Pârvu stolnicul, nepotul lui Şerban Voievod, pe lângă alte servicii la care a fost chemat cât timp era în slujba lui Constantin Brâncoveanu, a găsit răgazul de a ctitori şi biserici. Astfel, cu excepţia bisericii din Pătroaia Vale, el a zidit împreună cu tatăl său, Drăghici, Schitul Lespezi din judeţul Prahova, la anul 1661. De asemenea, a mai ridicat Schitul Bascov, din judeţul Argeş. Stă scris în file de arhivă că Mitropolia Ungrovlahiei devine proprietară la Pătroaia Vale în anul 1745, prilej cu care înfiinţează, în jurul bisericii, un schit de călugări, ca metoc al său. Moşia schitului din Pătroaia Vale avea o întindere de peste 2.500 de hectare, donată mai apoi statului alături de alte moşii. Conducătorii numiţi la acest schit erau însărcinaţi cu buna gospodărire şi administrare a moşiilor Mitropoliei din raza satului Pătroaia Vale, unele provenite din danii, iar altele cumpărate. Venitul era întrebuinţat pentru buna funcţionare şi la repararea mănăstirii. S-au construit un număr de 14 chilii, în care au locuit mulţi călugări. Casele schitului erau alcătuite din patru încăperi cu scări, ridicate pe o pivniţă. În curte se afla un grajd de vârghii (lemne îmbinate) şi un şopron cu uluci şi şindriliţe. Pentru o cât mai bună rânduială a noii proprietăţi de la Pătroaia Vale, intrată în stăpânirea Mitropoliei, în anul 1746, mitropolitul însuşi a întemeiat o şcoală aici, la Pătroaia Vale, în care să înveţe în mod gratuit carte (în limbile greacă, rusă şi româneşte) copiii ţăranilor. La 4 iunie 1746, mitropolitul a încheiat un angajament cu dascălul Gheorghe, prin care acesta din urmă se obliga să respecte anumite condiţii ce i se impuneau în legătură cu funcţia pe care avea să o îndeplinească la şcoala din Pătroaia Vale. Cu o zi înainte, la 3 iunie 1746, Constantin Mavrocordat, fiul lui Nicolae Mavrocordat, dăduse un hrisov prin care să se facă un târg cu vamă pe moşia localităţii (pe islazul comunei), iar cu vama acestui târg să se ajute şcoala de aici. Ca schit a funcţionat de la 1745 până la 1863, când, prin secularizarea averilor mănăstireşti, a rămas ce a fost iniţial: biserică de mir. Situaţia politică din acea vreme nu mai prezenta stabilitate. Boierii Cantacuzini cad în dizgraţia noilor domnitori, sunt asupriţi, urmăriţi, puşi la închisoare, deposedaţi de averi. Însemne ale arhitectonicii veacului al XVIII-lea Sfântul lăcaş, construit în veacul al XVIII-lea, poartă însemnele caracteristice arhitectonicii vremurilor. Înaltă, suplă, elegantă cu o lungime de 18 metri pe 7 metri lăţime, în afară a fost meşteşugit împodobită cu ornamente sculpturale. "Planul este conceput în treflă, cu o clopotniţă masivă, deasupra pronaosului, astăzi fiind amplasată în curtea bisericii. Naosul e tras în lungime. Prezintă cele patru picioare ieşite sub bolta Pantocratorului şi arcurile laterale interioare înalte, ale vechiului plan sârbesc. Pridvorul lipseşte. Între naos şi pronaos coloanele intermediare au fost în parte retezate spre mijlocul bisericii pentru a lărgi trecerea", spune preotul Constantin Aurelian. Întreaga arhitectonică a acestei biserici se distinge prin frumuseţea şi simplitatea compoziţiei şi a profilelor din faţade. Ferestrele sunt în formă dreptunghiulară, înalte, cu chenar de piatră profilate, pe margine nesculptate. Uşa bisericii este bogat decorată cu un chenar de piatră şi flori mari şi simple, care încadrează şi pisania. Arcul de la uşă este o acoladă joasă, elegant desenată. Compoziţia bisericii este sobră. Proporţiile sunt nobile. Interiorul este înalt şi monumental. Zugrăveala de la origine a dispărut şi se pare că nu se regăseşte sub cea actuală. Doar primele trei registre de icoane de la catapeteasmă păstrează pictura originală. Biserica a fost sfinţită în anul 1998 de vrednicul de amintire şi pomenire arhiepiscopul Vasile Costin al Târgoviştei.