Iorgu Dumitrescu sau cum sunau testamentele înaintașilor

Iorgu Dumitrescu-Răcari (1841-1934) a fost un mare filantrop, misionar creștin și ctitor al mai multor biserici din zona județului Dâmbovița de astăzi și din Capitală. Activitatea sa misionară, realizată la nivel național, în special prin tipărirea gratuită și difuzarea masivă de carte religioasă, este atestată prin documente păstrate în Arhivele Patriarhiei Române și, bineînțeles, prin exemplare de carte regăsite în bibliotecile bisericești până astăzi. De suportul său cultural și duhovnicesc au beneficiat și nume mari, precum Sf. Cuv. Paisie de la Sihăstria (1897-1990) ori Nichifor Crainic (1889-1972), care în copilăria și adolescența lor au lăsat mărturie că citeau din Viețile Sfinților, tipărite de „un pios Creștin”.

Un „contract de învoială” din luna mai 1900, identificat într-un fond al Arhivelor Naționale, îi aducea laolaltă prin semnături olografe pe binefăcătorul Iorgu Dumitrescu, pe valorosul Ștefan Luchian și pe Constantin Artachino, înțeleși pentru împodobirea cu pictură a fostei Biserici „Sfânta Treime”-Brezoianu, din centrul Bucureștilor. Cea mai veche revistă a Bisericii Ortodoxe Române poartă în pagini numele filantropului, consemnat de redactori precum râvnitorul misionar arhim. Iuliu Scriban (1878-1949) ori harnicul publicist Petru Gârboviceanu (1862-1938), iar o mărturie încă inedită este a istoricului bisericesc Teodor M. Popescu (1893-1973). Pe când era în clasa a IV-a la Seminarul Central, viitorul teolog mărturisitor al credinței își lăsa olograf admirația pentru filantropul și conjudețeanul Iorgu Dumitrescu, în marginile unor pagini ale manualului său de catehism.

Dar, pentru a-i înțelege și mai bine atașa­mentul deosebit față de Biserică și credința poporului, în general, să redăm integral conținutul testamentului său întocmit cu cinci ani înainte de trecerea în veșnicie: „Subsemnatul Iorgu Dumitrescu, comerciant și proprietar în comuna și târgul Răcari, județul Dâmbovița, fiind în deplinătatea facultăților mele mintale, când Domnul cerurilor mă va chema la Sine din această viață la cea veșnică, în lipsă de moștenitori direcți și indirecți, cu averea mea mobilă și imo­bilă, hotărăsc cele ce urmează: 1. Las întreaga mea avere mobilă și imobilă care se va găsi la încetarea mea din viață Sfintei Biserici ce se construiește pe locul dăruit de mine aici, în comuna și târgul Răcari, județul Dâmbovița, cu hramul „Sf. Gheorghe”. 2. Dacă Sfânta Biserică ce se construiește în acest târg, pe locul dăruit de mine, nu va fi terminată la încetarea mea din viață, atunci să se vândă locurile și terenurile pe care le am la Bucureștii Noi, iar suma rezultată din vânzarea lor să se întrebuințeze exclusiv pentru construcția și terminarea Sfintei Biserici. 3. Jumătate din cealaltă avere mobilă și imobilă aflată în comuna Răcari hotărăsc ca, din venitul ei, să se tipărească cărți bisericești, cu conținut moral și religios, care să se împartă poporului în mod gratuit, pentru răspândirea Sfintei Credințe Ortodoxe dreptmăritoare. 4. Doresc ca, la încetarea mea din viață, să fiu înmormântat în partea dreaptă, în curtea Sfintei Biserici ce se construiește aici, în târgul Răcari, pe locul dăruit de mine; iar dacă acest lucru nu se va permite de către autoritățile superioare, atunci să fiu înmormântat în cimitirul comunei Răcari, lângă soția și soacra mea. 5. Din restul celeilalte jumătăți din averea mea din comuna Răcari, cer ca din venitul ei să mi se facă o înmormântare simplă, cu șase preoți, să mi se facă toate soroacele, pomenirile și parastasele cu trei preoți, timp de un an, așa cum cere legea noastră creștinească. Tot în primul an al încetării mele din viață, cer să se dea, pentru pomenirea sufletului meu, sărindare la trei biserici din împrejurimi, cu venituri mai mici, constând din: 3 kg de lumânări din ceară curată, 2 kg de untdelemn, o jumătate kg de tămâie și 200 de lei pentru fiecare biserică. Apoi, de aici înainte și până la șapte ani, mi se va face, în fiecare an, pomenire și parastas cu pomană, cu trei preoți, toamna, în ziua Sfântului Nicolae, și primăvara, în ziua Sfântului Gheorghe, dând în același timp și câte două sărindare la două biserici din împrejurimi, constând din: 3 kg de lumânări din ceară curată, 2 kg de untdelemn, o jumătate kg tămâie și câte 200 de lei pentru fiecare biserică, pentru pomenirea sufletului meu. Afară de pomenirile arătate aici, cer ca de la un an de la încetarea mea din viață înainte, continuu și perpetuu în veac, să mi se facă în zilele de sărbători - Sf. Vasile, Buna Vestire, Sf. Gheorghe, Înălțarea Domnului, Adormirea Maicii Domnului, Înălțarea Sfintei Cruci, Sf. Nicolae - pomenire fără colivă și parastas, dar duse la biserică în aceste sărbători binecuvântate, binecuvântate de preot și împărțite la săraci: câte 50 de pâini, 3 kg de măsline, brânză sau pește fript ori prăjit. Se va împărți la săraci, în săptămâna Crăciunului, în fiecare an, câte un stânjenel de lemne. Se va îmbrăca complet un om sărac în fiecare iarnă. Mai cer ca, pentru pomenirea sufletului meu, o dată pentru totdeauna să se construiască trei fântâni din beton de ciment, în comunele cu populație mai săracă, de preferință la drum mare sau la răspântii, ca să se adape mai multă lume. Cer ca, la șapte ani de la încetarea mea din viață, să se facă deshumarea osemintelor mele, cu parastas și pomană, cu trei preoți, dusă la biserică, cu slujbă mare creștinească și apoi să se îngroape la locul lor, dând în acea zi iarăși sărindare la trei biserici din împrejurimi, constând din: 3 kg de lumânări din ceară curată, 2 kg de untdelemn, o jumătate kg de tămâie și câte 200 de lei pentru fiecare biserică. Mai cer, de asemenea, ca perpetuu în veac numele meu să fie pomenit la Sfintele Liturghii, în Sfântul Altar și în mijlocul bisericii, pentru iertarea păcatelor mele. Mormântul se va împrejmui cu grilaj de fier solid și mi se va pune la cap o cruce de marmură cu inscripții frumoase, fotografie mare, vizibilă, simplă, dar frumoasă.

Această averea se va administra de un comitet compus din: preotul paroh al bisericii, învățătorul diriginte al școlii, primarul comunei Răcari, dl Nae Ștefănescu, și Ion Stănescu, comerciant în Răcari. Gestiunea bănească a acestei averi va fi supusă controlului Sfintei Mitropolii a Ungrovlahiei și Arhiepiscopiei București; ss. Iorgu Dumitrescu, Răcari, 22 septembrie 1929 (Pr. Ion Tudorache, Răcari - trecut, credință și oameni de seamă, 2025, pp. 72-73).

În prelungirea acestui testament profund creștin, să mai aducem o mărturie deosebită despre Iorgu Dumitrescu, dintr-un raport privitor la tipărirea uneia dintre multele cărți - Minunile Maicii Domnului - întocmit de arhiereii Conon Băcăoanu și Meletie Gălățeanu și prezentat în cadrul unei ședințe sinodale din mai 1899. Era numit „iubitorul de Dumnezeu și de binele aproapelui, fiu al Sfintei Biserici Ortodoxe Române”, iar Episcopul Hușilor, Silvestru Bălănescu (1838-1900), fost decan al Teologiei din București, profesor de dogmatică, traducător și o distinsă voce în sinodul de atunci, spunea: „Este un om plin de pietate, de evlavie; în sfârșit este un bun creștin dispus a face orice sacrificiu în favoarea răspândirii moralei creștine. Plecând din acest sfânt și nobil sentiment, el a făcut o cheltuială foarte mare, a imprimat Viețile Sfinților după Sinaxarul din Mineie, în 7.000 de exemplare, și pe toate le-a împărțit gratuit la școlile rurale din țară”. De altfel, în cuprinsul acestor consemnări ale ședințelor sinodale, numele filantropului Iorgu Dumitrescu este menționat de nouă ori, cererile sale fiind dezbătute pe câteva pagini (cf.: „Desbaterile S-tului Sinod din sesiunea de primă-vară. Anul 1899”, în: Biserica Ortodoxă Română, 4/1899, pp. 14, 16, 142-143, 145-146).