Iorgu Dumitrescu

An omagial

Marea Unire a fost pregătită nu numai prin jertfa de pe front, ci și prin conștiințe românești puse în slujba neamului dureros despărțit. Acestea au creat literatură militantă, au publicat cărți în limba națională, răspândite în sate și orașe, au susținut în școli din toate provinciile dezideratul unirii. Și, mai ales, Biserica neamului, prin ierarhi luminați și preoți cu nume știut doar de comunități, rezistentă în istorie a pregătit mințile și sufletele pentru Marea Unire de la 1918.

An omagial

Iorgu Dumitrescu (1841‑1934) din localitatea Răcari (judeţul Dâmbovița) a fost un fenomen în vremea sa, cheltuind o mare parte din averea personală cu tipărirea și răspândirea literaturii religioase. Întreaga sa activitate misionară s‑a desfășurat în deplină ascultare față de Sfântul Sinod, cu care comunica prin mijlocirea Episcopului Nifon (Niculescu) al Dunării de Jos. De asemenea, coopera şi cu Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice, prin intermediul căruia difuza cărţile în şcolile rurale din ţară pentru a fi dăruite tuturor elevilor premianţi, lucru la care filantropul ţinea în mod special.

An omagial

Iorgu Dumitrescu (1841-1934) a fost un neobosit filantrop creștin și renumit comerciant din localitatea Răcari, situată în partea de sud a județului Dâmbovița, foarte aproape de capitala țării. Important în cazul său este și faptul că întreaga sa lucrare misionară realizată la cumpăna vea­cu­rilor XIX-XX, după cum arată documentele, a fost împlinită cu binecuvântarea Sfântului Sinod, cererile sale fiind de fiecare dată prezentate și susținute de Episcopul Nifon Niculescu (1858-1923) al Dunării de Jos, mai întâi vicar al Mitropoliei Ungro-Vlahiei cu titlul „Ploieșteanul”.

Documentar

În oraşul Răcari, pe meleagurile de sud ale judeţului Dâmboviţa, nu departe de Boteni, satul natal al marelui profesor martir Teodor M. Popescu (1893-1973), a locuit şi a desfăşurat o lucrare

Documentar

În lumea negustorilor totdeauna s-au găsit suflete adânc plecate spre închinarea lui Dumnezeu. Mulţi dintre ei se duceau să se închine la Locurile Sfinte, de unde se întorceau cu numele de Hagi, aninat la