Biserica „Sfânta Sofia”, perla de pe malul lacului Floreasca

Un articol de: Raluca Brodner - 26 Iunie 2017

Ca urmare a unui proiect de „restaurare şi valorificare turistică durabilă”, Biserica „Sfânta Sofia” Floreasca a renăscut. Elegant, de proporţii reduse, armonioase, acest monument istoric de secol XVIII aflat în patrimoniul naţional atrage anual peste 1.000 de credincioşi, pelerini şi turişti. Ataşaţi de loc şi de oamenii săi, preotul paroh Valentin Eduard Toader şi părintele coslujitor Valentin Boboiescu sunt prezenţi zilnic în biserică, pregătiţi să întâmpine pe oricine le cere ajutorul.

O  reuşită ce merită a fi consemnată este încheierea cu succes a proiectului selectat în cadrul Programului Operaţional Regional şi cofinanţat de Uniunea Europeană prin Fondul European pentru Dezvoltare Regională. Aşadar, fără proiectul „Restaurare şi valorificarea turistică durabilă” nu ar fi fost posibile restaurarea, consolidarea, reabilitarea, protejarea şi valorificarea durabilă a sfântului locaş.

Potrivit preotului paroh Valentin Eduard Toader, între anii 2012 și 2015, la biserică s-au efectuat lucrări de consolidare, au fost înlocuite şarpanta şi tâmplăria ferestrelor, iar pe acoperiş s-au pus olane. Mai mult, s-au restaurat pictura şi vitraliile, s-a montat pardoseală din piatră şi au fost achiziţionate străni noi din stejar. Două noi clădiri au fost construite: un punct de informare turistică şi un turn belvedere. Curtea a fost împrejmuită şi s-au amenajat 10 locuri de parcare pentru turişti şi enoriaşi, iar două persoane au fost angajate în posturi de muncă permanente. De asemenea, biserica - monument istoric consolidat, restaurat şi salvat de la distrugere - a fost integrată în circuitul public şi turistic, precum şi în circuitul de pelerinaj turistic religios. Spre marea lor bucurie, copilaşii credincioşilor care participă la sfintele slujbe au la dispoziţie un loc de joacă în curtea mare şi înverzită.

Determinarea şi conştiinciozitatea cu care înţeleg preoţii slujitori să-şi îndeplinească misiunea merg până acolo, încât intenţionează să demareze un alt proiect, care prevede consolidarea şi extinderea clopotniţei cu o capelă mortuară, construirea unei trapeze cu lumânărar şi alte spaţii administrative.

„În biserica noastră intră şi foarte mulţi turişti străini. Sunt atraşi de frescă, de arhitectură, de vechimea istorică ce a curs peste acest sfânt locaş. Este impresionant cum a reuşit să reziste peste vremi, având în vedere că înainte de 1989 conducătorul statului ieşea la promenadă în fiecare dimineaţă, pe lângă lac, până în faţa bisericii”, spune preotul Valentin Boboiescu, fiul părintelui Eugen Boboiescu, fost paroh al Bisericii „Sfânta Sofia” Floreasca.

Doamna Lidia Popiţa Stoicescu, scriitor şi publicist creştin, colaboratoare la postul de Radio TRINITAS, locuieşte în cartier din anul 1975. „În acei ani, Bucureştiul era curat, liniştit, îţi era drag să trăieşti aici. Eram studentă la a doua facultate. Mă leagă multe amintiri de acest loc încărcat de spiritualitate. Apreciez pictura care are o patină reală, nu este mimată, te cheamă, te învăluie. Faptul că această bisericuţă a rămas în picioare nu e întâmplător, iar noi, cei de astăzi, ar trebui să preţuim mai mult prezenţa sa benefică. Ce bine ar fi dacă nu am uita că aici este acasă! Biserica, aşa cum există ea acum, se datorează efortului celor trei părinţi slujitori”, a explicat doamna Lidia Popiţa Stoicescu.

Vremuri tulburi, vremuri senine

A rămas doar un episod captiv în trecut secolul de tristă amintire, când monumentul istoric era o ruină, fără uși, fără ferestre, fără pardoseală, sufocat de ierburi, abia observându-se din depărtare turla, și ea fără acoperiș. În aceeaşi notă regretabilă se înscriu şi gesturile unor oameni care şi-au scrijelit numele pe pereţii bisericii, încărcaţi cu pictură valoroasă. Locul arăta dezolant, mai ales că era înconjurat de grădini cu legume și o groapă mare din care se exploata nisipul. Nu era nici mai mult, nici mai puţin decât un depozit al grădinarilor pentru mormanele de resturi pentru răsaduri. Cu toate acestea, biserica din Calea Floreasca nr. 216, de nestrămutat încă din secolul al XVIII-lea (anul 1738), a rezistat eroic. La început un modest locaș de lemn, atribuit familiei Kalliarch, zisă Florescu, mai apoi o biserică de zid, ctitorită de Istratie Florescu, în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu, al cărui văr era, după cum se arată în izvoarele istorice. Tot ele ne precizează identitatea portretelor zugrăvite pe peretele din stânga pronaosului: marele vornic Ioniță Florescu împreună cu soția sa, Anica Ghica, restauratorii bisericii.
Restaurarea dintre anii 1926 și 1932 a fost posibilă prin generozitatea lui G. U. Negropontes. Acesta a finanţat lucrările şi a donat bisericii şi terenul din jur. Drept mulţumire şi recunoştinţă, biserica a primit hramul „Sfânta Sofia”, după numele soţiei, care îşi doarme somnul de veci împreună cu soţul său în curtea sfântului locaş. De reţinut că, în această perioadă, arhitectul Paul Smărăndescu a păstrat profilele și formele vechi, întrucât a dorit să respecte arhitectura altor biserici din aceeași epocă, cum ar fi Biserica Stavropoleos.

Parohia „Sfânta Sofia” Floreasca, care îl are pe Sfântul Nicolae ca al doilea ocrotitor, a luat ființă la 1 ianuarie 1938, moment în care a încetat să mai fie filie a Parohiei Herăstrău. A urmat un nou val de restaurări şi îmbunătăţiri aduse monumentului cu o puternică încărcătură duhovnicească, sub atenta coordonare a preoţilor parohi Constantin Urseanu, Eugen Boboiescu.

La icoana Sfintei Sofia din biserică îngenunchează cu mare nădejde mamele, deoarece sfânta, care a privit îndurerată cum au fost martirizate cele trei fiice ale sale (Pistis - credinţa; Elpis - nădejdea; Agapis - dragostea), este considerată ocrotitoarea mamelor îngrijorate care se roagă pentru copiii lor. Şi Sfântul Nicolae le este de mare ajutor. Cei doi sfinţi, care reprezintă înţelepciunea şi bunătatea, sunt prietenii fideli ai celor descumpăniţi, singuri, oropsiţi. Iar biserica aceasta este casa lor.