Biserica „Sfânta Vineri”-Pajura, o ctitorie închinată Brâncovenilor
Credincioşii cartierului Pajura au fost văduviţi multă vreme de un locaş de închinare. Biserica „Sfânta Vineri” cu hramurile „Sfânta Cuvioasă Parascheva” şi „Sfinţii Martiri Brâncoveni”, din Protopopiatul Sector 1 Capitală, a apărut când era mai mare nevoie de ea. La începuturi, a primit binecuvântarea unor mari duhovnici români. Însuşi părintele Teofil Părăian şi-a plecat capul sub acoperământul primului său Sfânt Altar. Astfel se explică rodnicia lucrării spirituale şi sociale care se desfăşoară constant, de câţiva ani buni.
Nu există repere valabile dincolo de credinţă. Iisus Hristos este răspunsul concret la orice întrebare şi este singurul model autentic al existenţei noastre pe acest pământ. Nu există o adevărată cunoaştere de sine în afara Bisericii şi singura investiţie valoroasă este în zidirea sufletului nostru şi al semenilor noştri, fiind singura nepieritoare. Frământările şi suferinţa au răspunsuri paradoxal de simple, chiar dacă aparent greu de înţeles - şi, mai ales, de acceptat -, dar tocmai aceasta este marea taină a libertăţii omului şi, mai cu seamă, a nemuririi lui. Omul fără de Dumnezeu este, pe calea acestei vieţi, ca vreascul uscat în calea focului”, sunt cuvintele Iuliei Mihăilescu, enoriaşă a Parohiei „Sfânta Vineri”-Pajura. Cu oameni de un asemenea calibru duhovnicesc a pornit la drum preotul Radu Ilinoiu, în anul 1999, când a înălţat bisericuţa din lemn, pusă sub ocrotirea Sfintelor Cuvioase Parascheva de la Iaşi şi Teodora de la Sihla. A fost cel dintâi Sfânt Altar construit vreodată în cartierul Pajura. Referitor la acest cartier al Bucureştiului, care a luat fiinţă în anii ‘60, unele surse istorice atestă faptul că s-a dezvoltat pe una dintre moşiile domnitorului-martir Constantin Brâncoveanu, unde acesta îşi rânduise „taberele de luptă”.
Elena Vişinescu îşi aminteşte de începuturile locaşului de rugăciune, ce pare coborât din poienile verzi şi pline cu flori ale Maramureşului: „Au fost depuse eforturi însemnate pentru a căpăta binecuvântarea unor mari duhovnici pentru construcţie: părintele Macarie de la Mănăstirea Pasărea, părinţii Ilie Cleopa şi Ioanichie Bălan de la Mănăstirea Sihăstria, părintele Ilarion Argatu de la Mănăstirea Cernica şi părintele Paulin Leca de la Mănăstirea Arnota”. Anul de graţie 1999 rămâne de neuitat în memoria acestui loc. S-a întâmplat să nu existe banii pentru achiziţionarea unei părţi din lemnul necesar construirii bisericuţei. Părintele Ilinoiu s-a rugat Sfântului Ierarh Nicolae lângă schelele şantierului, citind din acatistul său, doar că, relatează el, „nici nu am apucat să parcurg întregul acatist, că a apărut un domn care ne-a întrebat brusc dacă avem nevoie de bani. Am aflat ulterior că tocmai revenise din America şi că auzise că urma să se ridice Catedrala Mântuirii Neamului. Atunci a hotărât să contribuie şi el material la acest proiect grandios. În drum spre Dealul Patriarhiei, a văzut şantierul unde se înălţa bisericuţa de lemn din Pajura şi şi-a dat seama că aici era mai multă nevoie de bani, întrucât lucrările la catedrală nu începuseră încă. Aşa că, prin pronia lui Dumnezeu şi prin darul cetăţeanului din America, lemnul pentru biserica mică a fost achitat la timp. Surprinzător, banii pe care i-am primit ca donaţie au reprezentat exact suma care ne trebuia. Încă o dată s-a demonstrat că rugăciunea ţine lumea şi că, dacă este rostită cu credinţă, cu nădejde în Dumnezeu, sigur ajunge la Tronul Sfintei Treimi, iar ajutorul vine negreşit.”
Clipe unice prin frumuseţea lor s-au succedat firesc şi au dat sens multor suflete însetate de Lumină şi Adevăr. Rămân memorabile slujbele de trecere la Ortodoxie a unor oameni de alte confesiuni: un japonez, o germancă, o americancă, un german.
Cu timpul, biserica din lemn a devenit neîncăpătoare, însă din rădăcina ei a răsărit o biserică nouă, mare şi nespus de frumoasă, cu hramul „Sfinţii Martiri Brâncoveni”, zidită între anii 2006 și 2014 prin susţinerea Primăriei Sectorului 1. Slujba de târnosire a locaşului de cult a fost săvârşită în data de 14 octombrie 2014 de către Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.
„Eram convins că înălţarea bisericii mari va fi o «temă» pentru toată viaţa, dar se pare că Dumnezeu ne-a iubit şi ne-a arătat că la El lucrurile se simplifică. Dacă eşti sincer cu Dumnezeu, şi Dumnezeu este sincer cu tine şi te ajută negreşit în ceea ce este bun şi de folos. Dacă tu asculţi de Dumnezeu ca om, atunci El ascultă ca Dumnezeu de tine”, îşi arată convingerea preotul Radu Ilinoiu.
Astăzi nu ne-am fi bucurat de această bijuterie arhitectonică şi nestemată spirituală închinată Sfinţilor Martiri Brâncoveni, dacă o echipă de profesionişti nu şi-ar fi pus în comun talentul, dăruirea de sine şi conştiinciozitatea care îi caracterizează. Prin implicarea arhitectului Constantin Drăgan au fost convocaţi specialişti, arhitecţi, ingineri, care au proiectat biserica pe trei niveluri: demisol, parter şi etaj, o importantă sursă de inspiraţie fiind Mănăstirea Hurezi. Cu pricepere, inginerii Alexandru Greaca şi Ioan Lungu au contribuit la realizarea proiectului, iar arhitectul Emilian Puiu şi-a pus amprenta inconfundabilă asupra pavimentului bisericii şi lumânărarului. Dan Munteanu a lăsat o adevărată broderie în piatră, pe când Costică Moroiu a realizat catapeteasma, etichetată ca unicat. Pictura a fost executată în perioada 2011-2014 de către echipa condusă de pictorul bisericesc Daniel Codrescu. De asemenea, domnul Gabriel Velican şi colaboratorii dânsului s-au ocupat de tot ce ţine de sonorizare, iluminarea curţii, automatizări, mentenanţă.
Pe lângă toate acestea, s-a săpat şi o fântână, la 200 m adâncime, de a cărei apă limpede de izvor se bucură locuitorii din cartier şi orice trecător care ajunge în curtea sfântului locaş.
Servicii medicale pentru cei aflaţi în nevoie
„Misiunea noastră a fost să ridicăm aceste biserici, dar scopul cel mai important rămâne să ridicăm Biserica vie în sufletele oamenilor”, este deviza comună a preotului paroh Radu Ilinoiu şi a coslujitorilor săi - preotul Bogdan Scorţea şi diaconul Ilie Chelariu. O contribuţie importantă în acest sens o are Aşezământul „Sfinţii Martiri Brâncoveni”, înfiinţat cu Înalta Binecuvântare a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, în anul 2010, care răspunde nevoilor medicale, sociale şi educaţionale ale persoanelor din cartier, mai cu seamă ale celor defavorizate.
Cabinetele medicale din cadrul așezământului oferă servicii de medicină de familie persoanelor asigurate şi servicii medicale gratuite celor care şi-au pierdut calitatea de asigurat. Amenajate la demisolul bisericii noi, într-un spaţiu generos, primitor şi curat, ocrotit de Sfinții Doctori fără de arginți şi de Sfânta Filofteia, cabinetele sunt dotate cu tehnologie medicală modernă, precum electrocardiograf şi ecograf de ultimă generaţie. Medicul titular, doamna preoteasă Ginela Ilinoiu, este medic primar specializat în medicină de familie și ultrasonografie generală, un om responsabil și devotat actului medical, care a ales să lucreze cu o echipă de aceeaşi condiţie umană şi profesională: Marius Pârlea (kinetoterapeut), Mirela Văideanu (asistentă), Alexandra Pârlea (registrator).
„Avem sute de pacienţi pe lună, care vin din Bucureşti şi din afara oraşului. Examinez de la copii de 4, 5 zile până la vârstnici de 93 de ani. Programul e cel afişat, dar practic suntem zilnic la datorie. Avem foarte mulţi bolnavi de cancer, iar cauzele sunt binecunoscute: alimentaţia nesănătoasă, stresul, noxele din aer, încărcătura cu metale grele”, spune medicul Ginela Ilinoiu.
În cabinetul de kinetoterapie, Marius Pârlea a vindecat copii de la câteva luni până la 12 ani şi chiar un adolescent de 15 ani. O parte dintre aceştia nu au avut mari şanse de însănătoşire în centrele specializate în domeniu, dar Marius a reuşit să-i tămăduiască, deşi nu are mulţi ani de experienţă. De fapt, „îi vindec cu ajutorul Sfântului Luca al Crimeii, la care am mare evlavie, şi al rugăciunii inimii, pe care o rostesc când am cazuri grele”, mărturiseşte kinetoterapeutul. Cele mai frecvente afecţiuni sunt torticolis, plagio-cefalie, scolioza ş.a. Cauzele sunt determinate de stările de agitaţie, de nervozitate ale femeii însărcinate, cât şi de modul inadecvat în care aceasta alege să se îmbrace şi/sau să se încalţe.
„Rezultatele sunt mult peste aşteptări. Vin de 2, 3 ori pe săptămână, de aproape patru luni, la aceste şedinţe cu copilaşul meu, diagnosticat cu torticolis şi o plageo-cefalie. Îşi ţinea căpuşorul doar pe partea stângă, avea o expresie a feţei asimetrică şi craniul turtit, dar s-au rezolvat pe parcurs”, vorbeşte cu recunoştinţă Alexandru Zeciu, tatăl unui băieţel de câteva luni.
Educaţie, cultură, artă
Cultivarea unei relaţii trainice şi sănătoase cu tinerii este o prioritate şi o constantă a misiunii sociale desfăşurate la Biserica „Sfânta Vineri”-Pajura. Totodată, nu sunt neglijaţi nici vârstnicii. 30 de persoane din cuprinsul parohiei beneficiază de hrana cea de toate zilele datorită ajutorului oferit de Protoieria Sector 1 Capitală.
Tot în cadrul Aşezământului „Sfinţii Martiri Brâncoveni” se asigură meditaţii gratuite, săptămânal (şi în vacanţe), la limba română, matematică, fizică, limbi străine, atât pentru elevii claselor I-VIII, cât şi pentru elevii de liceu. Mai mult, au fost înfiinţate ateliere de pictură, de modelaj şi de artă tradiţională românească pentru dezvoltarea simţului estetic şi a creativităţii copiilor, coordonate de prof. Mihaela Pârlea, o pictoriţă talentată şi cu o sensibilitate aparte. Mai trebuie spus că parohia deţine un important fond de carte, o bibliotecă bine întreţinută la care cititorii mici şi mari au acces neîngrădit.
În apropierea celor două locaşuri de cult se află câteva unităţi şcolare cu care parohia are o colaborare constructivă. Valeria Grigorescu, fostă profesoară de limba română, ţine să precizeze: „Suntem pe moşia lui Brâncoveanu, în locul unde şi-a rânduit domnitorul taberele de luptă. Noul cartier Pajura, împreună cu Liceul «Constantin Brâncoveanu», cu Şcoala 178 şi Biserica «Sfinţii Martiri Brâncoveni» alcătuiesc o lume care, astăzi, îi închină voievodului un imn de recunoştinţă. Efortul preotului paroh Radu Ilinoiu, conjugat cu acela al învăţătorilor şi profesorilor celor două şcoli, i-a dat cartierului dimensiunile unei adevărate academii, în care se cultivă, şi astăzi, omenia, credinţa, ştiinţa de carte şi talentele”.
Frumuseţea interiorului grandios al bisericii se desprinde cu totul de lumesc de îndată ce la strană se aude vocea Grupului psaltic „Sfânta Vineri din Pajura”, condus de pr. protopsalt Cătălin Raiciu. Cântarea şi modalitatea de exprimare a acestuia urmează adevărata tradiţie psaltică a Bisericii, care-i caracterizează pe părinţii muzicii bizantine: de la Sfântul Ioan Cucuzel până la Nectarie, protopsaltul Sfântului Munte Athos, român de neam, zis şi Privighetoarea Sfântului Munte.
Între giuvaerele preţioase care se găsesc în cele două sfinte locaşuri se remarcă, în biserica mare, icoana Sfântului Constantin Brâncoveanu cu o părticică din mâna sa şi o raclă cu părticele din sfinte moaşte ale unor sfinţi, iar în biserica veche impresionează o icoană ce conţine fragmente din moaştele câtorva sfinţi.
„Înmulţeşte bucuria!”
Cu ani în urmă, în curtea bisericii s-au odihnit preţ de câteva ceasuri paşii părintelui arhimandrit Teofil Părăian. Momentul este evocat cu dor în priviri de preotul Bogdan Scorţea: „Părintele Teofil Părăian a venit în Bucureşti cu ocazia susţinerii tezei mele de doctorat şi a trecut şi pe la biserică, la invitaţia părintelui Radu Ilinoiu. Părintele Teofil mi-a fost duhovnic. Îmi amintesc că înainte să vin la această parohie, i-am cerut sfatul şi dânsul m-a întrebat: «Dar te înţelegi cu el (n.r., cu preotul paroh)?» «Da», am răspuns. Deci, sfatul a fost o întrebare, şi întrebarea a fost un sfat. Ultimele cuvinte pe care mi le-a adresat au fost: «Înmulţeşte bucuria!»”. Ucenicul duhovnicului de la Mănăstirea Sâmbăta de Sus cunoştea biserica mică din Pajura şi pe oamenii săi dinainte de a fi numit preot aici. Nu s-a gândit atunci că locul acesta, căruia i-a oferit, în timp, poate cele mai frumoase icoane pictate de mâinile sale, va deveni casa sufletului său.
La plecare, pe sub porţile maramureşene ridicate nu departe de troiţa închinată Eroilor Neamului, ochii caută încă o dată splendoarea în lemn şi apoi pe cea în piatră a complexului socio-spiritual din Pajura. La aproape un ceas de la despărţire, în minte continuau să se deruleze vorbele pline de miez ale Iuliei Mihăilescu, vocea de la începutul vizitei noastre într-una dintre cele mai reprezentative parohii bucureştene: „Biserica este partea importantă a vieţii mele, iar în devenirea mea de om - şi mai cu seamă de femeie -, pot afirma, privind pe oricine în ochi, că Biserica nu m-a trădat niciodată şi că nu mi-a înşelat niciodată aşteptările, căci darurile ei au fost necondiţionate şi definitive, fără ca eu să fi fost mai vrednică de ele decât oricine altcineva”.