Biserica - temelia unităţii neamului românesc

Într-o societate marcată de instabilitate economică şi divizare socială, în care discursurile politice adesea dezbină, iar valorile autentice sunt relativizate, Biserica Ortodoxă Română rămâne un reper de echilibru și comuniune.

Biserica nu este doar o insti­tuție religioasă, ci o prezență vie în spaţiul public, care cheamă omul la regăsirea sensului adevărat al vieţii, la împăcare cu sine, cu aproapele și cu Dumnezeu.

Dincolo de ritualuri și tradiții, Biserica are misiunea de a reorienta omul spre centrul său duhovnicesc, îndemnându-l să-și înțeleagă rostul în societate, să-și curețe sufletul de învrăjbiri, pentru a redobândi unitatea fiinţială în Hristos.

În această lume dominată de zgomotul exterior și de pierderea identității personale, Biserica oferă o direcție clară: calea iubirii, a rugăciunii și a comuniunii.

Prin participarea la Sfintele Taine și prin comuniunea euharistică, credinciosul descoperă că libertatea autentică nu constă în individualism şi izolare, ci în apartenența la Trupul tainic al lui Hristos - Biserica.

Această forță de coeziune se manifestă cu o intensitate aparte în diaspora românească. Departe de țară, românii își regăsesc identitatea și unitatea în jurul bisericilor ridicate pe pământ străin. Acolo unde statul român nu reușește să ajungă, Biserica este prezentă: organizează comu­nități, oferă sprijin moral și material, păstrează limba, tradițiile și sărbătorile.

Astfel, pentru românii aflați la mii de kilometri distanță de locul natal, slujba de duminică, praznicele împărătești sau sărbătorile pascale devin momente de reîntâlnire și reafirmare a aparte­nenței la neamul românesc. În contrast cu tendințele de divizare și polarizare ale so­cietății, Biserica rămâne o punte între generații, între acasă și departe, între om și Dumnezeu. Ea arată că unitatea nu se clădește prin lozinci și ideologii politice, ci prin trăire autentică, prin împăr­tășirea valorilor creștine și prin solidaritate.

De aceea, se poate spune că Biserica nu este doar simbolul credinței strămoșești, ci și „stâlp” al unității naționale, în care românii descoperă că, dincolo de granițe și interese egoiste, există o unică familie: familia lui Hristos, în care toți suntem una ­(Galateni 3, 28).

Istoria confirmă rolul activ al Bisericii Ortodoxe Române în împlinirea idealului unității de neam. Prin credință, cultură și comuniune liturgică, ea a contribuit decisiv la păstrarea identității românești și la consolidarea unei națiuni unite. Astfel, Biserica a arătat lumii întregi că este mai mult decât un lăcaș de cult, fiind temelie a identității naționale, factor de coeziune între românii de pretutindeni, sprijin moral și spiritual în momentele de cumpănă ale istoriei noastre zbuciumate.

În concluzie, se poate afirma cu certitudine că legătura dintre Biserică și unitatea de neam a fost şi rămâne indisolubilă, fiind întărită permanent prin credință, cultură și lupta pentru păstrarea valorilor românești perene.

(Andrei Miruna, clasa a VIII-a, Colegiul Național „David Prodan” Cugir)

Catedrala Mântuirii Neamului - emblema Ortodoxiei românești

Știați că...?

• una dintre cele mai impresionante construcții religioase din Europa de Est este Catedrala Mântuirii Neamului;
• este cunoscută și sub numele de Catedrala Națională, fiind un simbol al identității spirituale și culturale a României;
• are 126 m lungime, 127 m înălțime și 67 m lățime;
• pe turla mare a catedralei este amplasată crucea care are 7 m înălțime și cântărește 7 tone;
• are cel mai mare iconostas din lume, cu 45 de icoane, 23,8 m lățime și o înălțime de 17,1 m;
• capacitatea catedralei este de 6.000 de persoane, dintre care 1.000 pe scaune, spațiul pentru cor este dimensionat pentru 300 de persoane, parterul ei adăpostind o sală multifuncțională și spații muzeale pentru 2.000 de persoane cu grupuri sanitare și garderoba aferentă;
• aria totală construită la sol este de 13.668,5 mp, aria desfășurată total construită este de 52.529,2 mp, iar aria utilă totală este de 36.897,96 mp;
• catedrala are 6 clopote care cântăresc împreună 33 de tone și care au fost montate în turnul „Clopotniță” de pe fațada de vest, la o înălțime de 60 de metri;
• mozaicul este realizat din tesere fabricate în atelierul Orsoni din Veneția, catapeteasma fiind acoperită cu mozaic pe ambele părți, însumând un total de 800 de metri pătrați de pictură;
• are 28 de uși de bronz cu reprezentări iconografice, acestea putând fi coordonate de un sistem computerizat care va comanda deschiderea automată în caz de alarmă, de asemenea catedrala are un total de 392 de ferestre;
• în altar, în piciorul Sfintei Mese este așezată o listă cu peste 350.000 de nume ale eroilor români cunoscuți, dar și fragmente din moaștele Sfinților Martiri Brâncoveni și ale Mucenicilor de la Niculițel;
• este pictată integral în tehnica mozaic și deține cea mai mare colecție interioară de picturi în mozaic, de aproximativ 25.000 mp;
• pe absida altarului este cea mai mare reprezentare a Maicii Domnului (Platytera) din România, având 16 m de la bază până în vârful aureolei;
• suprafața totală a terenului pe care este construită e de 110.000 mp;
• are ca hramuri: Înălțarea Domnului - Ziua Eroilor și Sfântul Apostol Andrei, ocrotitorul ­României.

(Ciucur Maria, clasa a VI-a Colegiul Național „David Prodan” Cugir)

Biserica, lăcaş al mângâierii 

Sub bolți răsună cânt și slavă, 
Un rug aprins necontenit,
Din ceruri harul se pogoară,
Peste poporul ostenit.
 
Ecou de clopote vibrează,
Un singur glas se-nalţă-n cor,
Din inimi, ascunsă-n rugăciune,
Şopteşte lacrima întregului popor.

În lumea asta-nvolburată, 
Biserica-i lăcaş de mângâiere.
Corabie ce sufletele poartă
Spre tainicul liman al Învierii.
Prin slujbe și prin Sfinte Taine,
Biserica sfințește pe creștini,
Putere dăruindu-le să urce
Golgota răstignirii, cu-a lor cruce.

Biserica e stâlp şi temelie,
Care prin har, uniţi ne ţine,
Tradiţiile păstrându-le în veşnicie
Prin gest de dreaptă vitejie.

(Dodoc Sofia Maria, clasa a V-a Colegiul Național „David Prodan” Cugir)