Copilăria, un tărâm al inocenţei, nu al lipsei de griji

Copilăria este un fragment din viață în care jocul, bucuria și dragostea se împletesc, formând o perioadă minunată, însă, ca orice capitol din viață, și acesta are grijile și temerile sale.

O grijă a copilăriei este pierderea prietenilor. Din această cauză, copiii iau uneori decizii nepotrivite, care pot schimba personalitatea unei persoane. Iată un exemplu: Ana era o fată de 12 ani, cuminte, drăguță, blândă, căreia îi plăcea să învețe, să citească, să meargă la biserică și să se roage cu mama ei. Ana a trecut în clasa a VI-a și în clasa ei s-au transferat trei copii cărora nu le plăcea deloc să învețe, care vorbeau mult și tare la ore și nu-și făceau niciodată temele. În scurt timp, Ana s-a împrietenit cu acei copii, deoarece ea îi ajuta mereu la teme și la teste. Dintr-odată, Ana s-a schimbat. A devenit nerăbdătoare, mereu nemul­țumită și dezinteresată de școală și de biserică. Tot ce o interesa era să iasă afară cu noii prieteni și să facă ce făceau și ei. De ce s-a întâmplat acest lucru? Pentru că prietenii ei o îndemnau să facă lucrurile pe care le făceau și ei, iar ea le făcea pentru a nu fi luată în râs și părăsită de către noul ei grup de prieteni. Grija de a nu pierde prietenii poate fi bună pentru un copil, dacă își alege prieteni buni, sau rea, dacă își alege prieteni răi.

O altă grijă a copiilor o reprezintă notele. Cei mai mulți doresc să aibă note foarte mari pentru a termina cu o medie cât mai mare și a lua bursă, iar alții, pentru a nu rămâne corigenți. Din aceste motive, copiii iau școala mult mai în serios și învață mult mai mult. Un exemplu care arată că unii copii învață ca să treacă clasa este acesta: Luca și-a dat seama la sfârșitul anului școlar că va rămâne corigent la geografie. Pentru următoarea oră de geografie s-a pregătit: și-a făcut caiet cu lecțiile complete, a învățat capitalele Europei pe de rost și tot ce mai avea de învățat. Când doamna profesoară l-a ascultat, văzând că Luca a făcut efortul de a se pregăti bine, i-a dat notă mare și el a promovat clasa. Deci grija notelor îi poate ajuta pe copii să devină mai responsabili.

Copilăria este unul dintre cele mai frumoase lucruri pe care le-a lăsat Dumnezeu pe pământ și cred că te poți bucura pe deplin de ea dacă ai grijă să alegi prieteni buni și să câștigi deprinderi și cunoștințe folositoare pentru viață!

(Natalia Galeriu, clasa a VI-a B, Şcoala „Sfântul Silvestru”, Bucureşti)

Lumea cu un pic de sclipici

Cum ar fi într-o lume în care copiii stăpânesc tot?

Eu cred că:

Ar fi mult mai colorată decât orice altă lume. Peste tot ai vedea copaci roz, câini galbeni, nori în culori care s-ar schimba în funcție de emoțiile privitorilor.

De asemenea, ar fi o lume mai fericită și mult mai simplă decât lumea în care trăim acum.

Politica, avocatura, legile s-ar schimba total. S-ar alege președintele după câte note de 10 sau după câte FB-uri ar avea la școală. Președintele ales ar avea, desigur, în carnet doar FB-uri sau doar note de 10.

La școală, ar fi materii diferite de cele pe care le știm deja, iar orarul ar fi aranjat altfel, iar profesorii ar fi cei mai „bătrâni” copii. Temele cred că ar fi mai ușoare decât cele de aici și MULT mai creative. De exemplu, am putea primi în dar un animal de companie, iar „tema” noastră ar putea fi să avem grijă de el până în clasa a VIII-a (și după aceea!).

Dacă am trăi într-o lume creată de copii, totul ar fi mai sigur și mai distractiv decât în lumea noastră de acum!

(Maia Picuș, clasa a V-a, Liceul Pedagogic Ortodox „Anastasia Popescu”)

Îngrijorările neînțelese ale copiilor

Majoritatea adulților spun că noi, copiii, nu ar trebui să avem griji, că ar trebui să ne bucurăm de copilărie atât timp cât o mai avem și să nu ne dorim să fim adulți.

Totuși, și copilăria are momentele ei nefericite, ca toate celelalte etape ale vieții. Chiar dacă grijile noastre nu par așa de importante ca ale adulților, pentru unii dintre noi pot fi esențiale.

De exemplu, îngrijorările legate de școală.

Cea mai neliniștitoare e îngrijorarea legată de îmbrăcat. Mereu ne întrebăm: Cu ce să ne îmbrăcăm mâine, la școală? Mâine e marți și te gândești să te îmbraci cu tricoul de uniformă, hanoracul negru mai subțire și cu blugii lejeri, dar îți dai seama că tricoului îi lipsește un nasture, hanoracul e prea subțire pentru vremea de afară, iar blugii nu sunt buni pentru că ai sport și așa mai departe.

Dacă am învăța de acasă - așa cum și unii părinți lucrează de acasă, ar fi mai ușor: am avea posibilitatea de a închide camera laptopului în timpul orelor, astfel încât nimeni să nu vadă părul ciufulit, uniforma pătată sau pantofii care nu sunt de firmă.

Cu toate acestea, noi trebuie să mergem la școală în fiecare zi, iar aici ne văd și - mai ales - ne judecă zeci și zeci de copii, mai mari sau mai mici. Și-așa, stăm ore întregi într-un carusel de gânduri și de îngrijorări.

La școală mai ești îngrijorat că nu ai avut timp să îți faci tema în weekend, sau că ți-ai uitat penarul acasă, sau chiar nu ai apucat să dai de mâncare pisicii, pentru că ai fi întârziat. Și-așa, ajungi să te simți vinovat toată ziua.

Lista cu grijile pentru școală poate continua la nesfârșit. Dacă un adult ar putea să asculte toate aceste îngrijorări, și-ar da seama că, poate, elevilor le pasă mai mult de școală decât pare.

Mai sunt apoi și grijile legate de viața ta împreună cu cei din jur.

Eu le numesc griji morale. O asemenea îngrijorare e, de exemplu, să îți dorești să spui sau să faci ceva care i-ar răni pe alții, te tot întrebi ce să faci și, până la urmă, ajungi să nu mai spui nimic.

Problema în această situație e că o să ții în tine acel lucru pe care voiai să îl spui sau să îl faci și o să te macine. O să ajungi să suferi tu mai mult decât persoana pe care puteai să o rănești. Aceste griji sunt ca un cerc vicios, deoarece tu te abții să spui ceea ce simți, ceilalți se obișnuiesc cu un astfel de comportament și - când nu mai ai puterea de a-i proteja pe ceilalți - se întâmplă să explodezi, iar apropiații nu înțeleg ce s-a întâmplat cu tine și ce e cu schimbarea aceasta bruscă de comportament.

Poate adulții ar trebui să ne ia mai mult în serios, deoarece și grijile noastre sunt importante.

Iar atunci când un copil spune ceva ce-i deranjează pe ceilalți, să nu-l judece prea repede, să nu-l certe imediat.

Copilul are, poate, motive întemeiate sau multe griji care îl împovărează.

(Sofia Alexandru, clasa a V-a, Liceul Pedagogic Ortodox „Anastasia Popescu”)