Blestemul nerodirii

Un articol de: Pr. Dr. Ștefan Zară - 12 Aprilie 2023

Cuvântul a flămânzit,
Alergând prin cetate,
Învăluit de cerul
Înveșnicit, cu soarele
Asfințind spre tăcerea
Luminii.

Cuvântul a flămânzit
Și a dorit să adulmece
Dulceața smochinei,
Să-i simtă mireasma cu gust
De tămâie.

Cuvântul a flămânzit,
Smochinu-i în cale.
Totdeauna-i acolo,
Ascunzându-și goliciunea
Doar cu frunze.
Cuvântul a flămânzit
Și s-a dus lângă el,
Așezând rost 
în rostire:
De-acum înainte,
Rod să nu fie!
Smochinul s-a uscat 
într-o clipă,
Clipa usucă,
Veșnicia-i rodire.

Repere și idei