Orbirea sufletească

Orbirea trupească este o grea povară, dar mai grea este orbirea sufletească, pentru că, dacă rămânem în această stare, ratăm ținta existenței noastre: mântuirea. Sfântul Cuvios Mărturisitor Sofian de la Antim ne spune că orbirea sufletească este mai primejdioasă decât cea trupească: „Dacă orbul trupesc nu vede soarele cel fizic, orbul sufletesc nu-L vede pe Soarele dreptății și Părintele luminilor, cu strălucirea harului Său”. Adică nu-L vede pe Dumnezeu, pentru că „nu recunoaște pe Cel Care îi dă bunătăți nepieritoare: viața, sufletul, nemurirea și nu se vede nici pe sine însuși așa cum este cu adevărat”.

În Evanghelia ce se citeşte în Duminica a 6-a după Paști, de la Ioan, capitolul 9, versetele 1-38, vedem cum un orb din naștere arată că are vedere sufletească, iar fariseii care aveau vedere trupească erau cu totul în orbire sufletească. Ei sunt așa pentru că sunt mândri și vicleni, ceea ce arată îndreptățirea mincinoasă din inimile lor, care îi ține în orbire sufletească. Omul aflat în această stare nu mai aude glasul lui Dumnezeu din Sfânta Scriptură și nu-L poate primi cu adevărat în sufletul său. Și acest lucru se întâmplă pentru că se află într-o stare de minciună față de sine.

Mântuitorul vorbește despre această stare de orbire sufletească chiar în fața fariseilor: „Și a zis: Spre judecată am venit în lumea aceasta, ca cei care nu văd să vadă, iar cei care văd să fie orbi. Și au auzit aceasta unii dintre fariseii care erau cu El și I-au zis: Oare și noi suntem orbi? Iisus le-a zis: Dacă ați fi orbi, n-ați avea păcat. Dar acum ziceți: Noi vedem. De aceea păcatul rămâne asupra voastră” (Ioan 9, 39-41). Aceste cuvinte Domnul Iisus Hristos le rostește după minunea vindecării orbului din naștere și arată starea de orbire sufletească în care se aflau fariseii.

Orbirea sufletească îl face pe om să nu recunoască evidența unei minuni și să caute motive mincinoase care să umbrească adevărul. În cazul de față, adevărul este minunea vindecării orbului din naștere. În loc să se bucure că un conațional a fost vindecat de Domnul Iisus Hristos, fariseii caută motive prin care să invalideze realitatea acestei minuni. Ei confirmă astfel starea lor de orbire care îi face să nu vadă evidența acestei minuni. Minciuna față de propriul sine în care trăiesc îi face să fie orbi sufletește și să nu recunoască pe Hristos, Care este „Calea, Adevărul și Viața” (Ioan 14, 6).