Treime Sfântă, slavă Ţie!

A doua zi de Rusalii am sărbătorit Sfânta Treime, adică pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh. Noi, creştinii ortodocşi, cinstim Persoanele Prea­sfintei Treimi pentru că toată lucrarea sfințitoare a Bisericii se săvâr­șește în numele Sfintei Treimi și mai ales pentru a arăta că opera de mântuire a neamului omenesc este lucrarea Persoanelor Sfintei Treimi, adică a Tatălui, a Fiului şi a Sfântului Duh.

Sărbătoarea Sfintei Treimi din Lunea Rusaliilor pleacă de la „tradiţia după care, în ziua următoare marilor praznice, sărbătorim persoanele care au slujit ca instrumente ale evenimentului prăznuit sau care au avut un oarecare rol în săvârşirea lui”, după cum arată părintele profesor Ene Branişte.

Sinaxarul din Penticostar în Lunea Rusaliilor ne spune că în această zi „prăznuim pe Însuşi Prea­sfântul de viaţă Făcătorul şi întru tot puternicul Duh, Unul din Treime, Dumnezeu, Cel de o cinstire, de o fiinţă şi de o slavă cu Tatăl şi cu Fiul”. Deci a doua zi după Pogorârea Duhului Sfânt sărbătorim pe Cel prin care a venit harul dumnezeiesc peste Sfinţii Apostoli, adică pe Sfântul Duh şi împreună cu El cinstim şi pe Tatăl şi pe Fiul şi aşa „Lunea Rusaliilor” sau „a Sfântului Duh” devine zi de prăznuire a Sfintei Treimi.

Astfel, noi, făcând această prăznuire în a doua zi de Rusalii, mărturisim credinţa noastră ortodoxă că Dumnezeu este Unul în Ființă și Întreit în Persoane: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. În acelaşi timp arătăm tuturor adevărul dogmatic al Sfintei Treimi, care este fundamentul învățăturii de credință a Bisericii noastre. Toate mărturisirile de credință ale Ortodoxiei au la bază dogma Sfintei Treimi pe care o mărturisim în cult sub formă doxologică: „Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Duh” sau „lăudăm pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh”.

Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române în volumul XIII subliniază în textul dedicat sărbătorii Sfintei Treimi că „Sfinţii Părinţi şi teologii Bisericii au explicat în scrierile lor învăţătura creştin-ortodoxă despre Sfânta Treime: Tatăl este nenăscut, Fiul este născut din veci din Tatăl, iar Duhul Sfânt purcede din veci din Tatăl”.

În încheiere să nu uităm să răspundem chemării imnografului inspirat, care la sfârşitul Vecerniei plecării genunchilor ne îndeamnă „să ne închinăm Dumnezeirii celei în trei Ipostasuri: Fiul în Tatăl, împreună cu Sfântul Duh”. Şi tot el în această slavă de la Stihoavnă teologhiseşte că „Tatăl a născut din veci pe Fiul, Cel împreună-veşnic şi împreună pe scaun şezător; şi Duhul Sfânt era în Tatăl, preaslăvit împreună cu Fiul: o Putere, o Fiinţă, o Dumnezeire, Căreia toţi închinându-ne, zicem: Sfinte Dumnezeule, Cel ce toate le-ai făcut prin Fiul cu împreună-lucrarea Sfântului Duh; Sfinte tare, prin Care pe Tatăl am cunoscut şi prin Care Duhul Sfânt a venit în lume; Sfinte fără de moarte, Duhule Mângâietor, Cel ce din Tatăl purcezi şi în Fiul Te odihneşti, Treime Sfântă, slavă Ţie!”