Dicționar teologic: afierosire, altar, ajunare

AFIEROSIRE (gr. afierosis – consacrare, închinare)

1. Aducere, punere înainte a darurilor de pâine și de vin pentru Sfânta Euharistie.

Darurile sunt aduse de credincioși sub formă de prescuri sau pâini și vin. Din prescuri se scot și se pregătesc Sfântul Agneț și miridele care se așază pe Sfântul Disc, iar din vin se toarnă în Sfântul Potir. Acțiunea de scoatere sau pregătire a elementelor euharistice se numește proscomidire, iar locul unde se face această lucrare se numește proscomidiar. De la proscomidire până la sfințire, darurile sunt afierosite, adică destinate sfințirii.

2. Sfințirea unui slujitor prin Taina Hirotoniei, în treapta de diacon, preot sau episcop, și consacrarea lui pentru slujirea lui Dumnezeu.

În Vechiul Testament, toți întâii născuți de parte bărbătească erau afierosiți sau închinați Domnului. Mântuitorul Iisus Hristos a fost afierosit sau închinat Domnului, la 40 de zile după naștere, prin aducerea la templu de către Fecioara Maria și bătrânul Iosif.

ALTAR (lat. altarium; altus - loc înalt)

Locul cel mai sfânt din arhitectura unei biserici creștine, destinat exclusiv desfășurării slujbelor bisericești. 

Numit și presbiterium (loc al preoților), το Bημα ατος (locul cel înalt), το ίερατείον, -ου (locul cel mai sfânt), reprezintă primul dintre cele trei spații în care se împarte lăcașul de cult ortodox. Este cuprins între suprafața interioară a zidului de răsărit al bisericii și catapeteasmă, care-l desparte de naos.

În Altar se află Sfânta Masă, care simbolizează mormântul Domnului. Pe Sfânta Masă se află Sfântul Antimis, Sfânta Evanghelie, Sfânta Cruce și sfeșnice cu lumini. În spatele Sfintei Mese se află Crucea răstignirii. Altarul este partea cea mai tainică și cea mai sfântă a unei biserici, dedicată clericilor și săvârșirii celor mai importante slujbe și lucrări bisericești.

Zidul de răsărit al Altarului are, în general, formă semicirculară în interior și rotundă sau hexagonală în exterior. Acest spațiu semicircular reprezintă absida principală a bisericii și poate avea, în părțile laterale, două absidiole, adică abside mai mici, numite proscomidiar, la nord, și diaconicon, la sud. Partea superioară a absidei Altarului are forma unei semicalote.

În Sfântul Altar se săvârșesc Sfânta Liturghie, hirotonirea clericilor ș.a. În Altar, mirenii pot intra cu binecuvântarea preotului sau a episcopului. Femeilor nu le este îngăduit să intre în Altar.

AJUNARE

Abținerea completă de la orice fel de mâncare și băutură pe un timp anumit, de obicei până la apusul soarelui.

Ajunarea mai este numită și post negru, total sau integral. Este postul ținut de Mântuitorul înainte de începutul activității Sale publice (Luca 4, 1-2), timp de 40 de zile, precum și postul ținut de Moise pe Muntele Sinai și de Prorocul Ilie (3 Regi 19, 8). Ajunul Bobotezei și Vinerea Sfintelor Pătimiri sunt zile de ajunare sau de post negru, în amintirea catehumenilor, care posteau complet în aceste zile, și a Răstignirii Mântuitorului.