Înainte-vederea

Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul Românesc, Ediția a VI-a, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011, p. 329

„Cuviosul Paisie (de la Neamț) avea și oarecare dar înaintevăzător. De multe ori vedea în vis o sabie spânzurând, numai de un singur fir de păr, deasupra capului voievodului moldovean Grigore Ghica. Apoi, nu după multe zile, turcii i-au tăiat capul, din porunca sultanului. Și mult a plâns starețul pentru aceasta.

Se spunea iarăși că adeseori suspina și plângea starețul pentru un frate din obștea sa, sfătuindu-l pentru îndreptare. Dar fratele nu asculta. Apoi, după trei zile, fratele acela s-a înecat.

Pe alt frate iarăși l-a rugat mult starețul să nu plece din mănăstire.

– Frate, îi zicea cuviosul, ascultă-mă, fiindcă nu vei vedea locul acela unde vrei tu să te duci. Într-adevăr, fratele nu l-a ascultat și după patru zile de drum a murit.

Numeroase și pline de înțelep­ciune duhovnicească au fost și scrisorile Sfântului Paisie. (...) Iată ce scrie către călugării din Schitul Robaia Argeș, care îi cereau un preot:

– La cererea voastră de-a vă trimite un preot să vă organizeze viața de obște, nici nu știm ce să vă răspundem. Și noi înșine suntem la început și avem nevoie de povețe. Numai atât vă pot spune că, după regulile Sfinților Părinți, ați putea singuri să vă organizați viața duhovnicească. Întâi se cere ca egumenul să cunoască Sfintele Scripturi, ca să știe a învăța și pe ucenicii săi. Să aibă către toți iubire adevărată și nefățarnică, să fie blând, smerit, răbdător, liber de mânie, de iubirea de argint, de mândrie, de lăcomie și toate celelalte patimi. Iar ucenicii să fie în mâinile egumenului ca lutul în mâinile olarului. Să nu facă nimic fără binecuvântare, să nu aibă ceva al lor, ci toate, și cărțile și patul și celelalte să fie date cu voia egumenului. Apoi, schitul vostru, oriunde s-ar afla, să nu fie supus altei mănăstiri, ci singur să se conducă, ca frații săi să se mântuiască prin egumenul lor, iar egumenul prin Domnul.

Asemenea către călugării din Poiana Mărului scria:

– Nu vă tulburați pentru nerăutatea și smerenia Părintelui Alexie, noul vostru egumen. Că, după Sfinții Părinți, egumenul trebuie să fie către frați smerit, blând, fără răutate, pașnic, în stare să sufere orice ispită, ca să poată da fraților pildă de răbdare.”

(Cuvinte ale sfinţilor români, Pr. Narcis Stupcanu)