Smerenia înfrânge patimile

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Patristica

Data: 27 Iulie 2026

Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul Românesc, Ediția a VI-a, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011, p. 49

„Păcatul mândriei, când pune stăpânire pe bietul suflet, ca un tiran prea cumplit care a cucerit o cetate mare și înaltă, îl dărâmă în întregime și îl surpă până în temelii. Mărturie despre aceasta este îngerul acela care pentru mândrie a căzut din cer. Căci, fiind zidit de Dumnezeu și împodobit cu toată virtutea și înțelepciunea, n-a voit să le recunoască pe acestea venite din darul Stăpânului, ci din firea sa. De aceea s-a socotit pe sine întocmai ca Dumnezeu. (...) Deci, știind acestea, să ne temem și cu toată străjuirea să păzim inima noastră (Proverbe 4, 23) dinspre duhul mândriei cel purtător de moarte, zicând în noi înșine, de câte ori am dobândit vreo virtute, cuvântul Apostolului: Nu eu, ci darul lui Dumnezeu, carele este cu mine (I Corinteni 15, 10), și cel zis de Domnul: Fără de Mine nu puteți face nimic (Ioan 15, 5), sau cel zis de Prorocul: Dacă Domnul nu ar zidi casa, în zadar s-ar trudi ziditorii (Psalmul 126, 1). (...) Căci chiar de ar fi cineva cât de fierbinte cu osârdia și de sârguitor cu vrerea, fiind legat de trup și sânge, nu va putea ajunge la desăvârșire, decât prin mila lui Hristos și prin harul Său. Pentru că zice Iacov: Toată darea cea bună de sus este (Iac. 1, 17). (...) Acestea știindu-le Părinții noștri, toți cu un glas au învățat că nu putem ajunge într-alt fel la desăvârșirea virtuții, fără numai prin smerenie. Iar aceasta se naște din credință, din frica lui Dumnezeu, din blândețe și din sărăcia desăvârșită, prin care ne vine și dragostea desăvârșită.”

(Cuvinte ale sfinţilor români, Pr. Narcis Stupcanu)

Citeşte mai multe despre: smerenie