Pâinea care ne hrănește sufletul

Origen, Despre rugăciune, Intro­ducere, XXVII, 1-2, în Părinți și Scriitori Bisericești (1982), vol. 7, pp. 257-259

„Pâinea cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi (Matei 6, 11) sau cum spune Luca: Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă în fiecare zi (Luca 11, 3). Deoarece unii cred că aici ni se spune să ne rugăm pentru pâinea cea trupească, de aceea este potrivit să îndreptăm în cele ce urmează această părere greșită și să înfățișăm adevărul cu privire la pâinea cea spre ființă. Trebuie să-i întrebăm: Cum ne poate porunci așa ceva Cel ce ne-a cerut să ne rugăm pentru lucruri mari și cerești, atât timp cât pâinea, care ni se dă pentru trup, nu este un lucru ceresc și nici rugăciunea pentru aceasta nu este o rugăciune mare, ca și când ar fi uitat, ceea ce ne-a învățat altă dată, urmând ca acum să aducem lui Dumnezeu rugăciune pentru lucruri pămân­tești și fără însemnătate? (...) Și Tatăl Meu, zice El, vă va da pâinea cea adevărată din cer, căci pâinea lui Dumnezeu este aceea care coboară din cer și dă viață lumii. Adevărata pâine este aceea care hrănește pe omul adevărat, cel zidit după chipul lui Dumnezeu, crescându-l și făcându-l asemenea cu Creatorul. Ce este oare mai potrivit pentru hrana sufletului decât Cuvântul? Sau ce poate fi mai de preț pentru o minte înțelegătoare decât înțelep­ciunea lui Dumnezeu? Și ce poate fi mai de dorit pentru o ființă cugetătoare decât adevărul? Dacă, însă, s-ar opune cineva zi­când că Hristos nu ne-ar fi învățat să ne rugăm pentru pâinea cea de toate zilele, întrucât aceasta ar fi ceva deosebit de ființa Lui, atunci să asculte cum se vorbește și în Evanghelia după Ioan o dată ca ceva deosebit de Dânsul, altă dată ca și când pâinea ar fi El Însuși: Nu Moise v-a dat pâinea cea din cer, ci Tatăl Meu vă va da din cer pâinea cea adevărată (Ioan 6, 32). Altă dată, însă, îi cereau: Dă-ne nouă pâinea aceasta totdeauna (Ioan 6, 34). El vorbește ca despre Sine: Eu sunt pâinea vieții; cine vine la Mine nu va flămânzi și cine crede în Mine nu va înseta niciodată (Ioan 6, 35). Și puțin după aceea: Eu sunt Pâinea cea vie, care s-a pogorât din cer. Cine va mânca din pâinea aceasta va fi viu în veci. Iar pâinea pe care Eu o voi da pentru viața lumii este trupul Meu (Ioan 6, 51). (...) Aceasta este hrana cea adevărată, trupul lui Hristos, Care fiind Cuvânt, S-a făcut trup, după cum este scris: Și Cuvântul trup s-a făcut (Ioan 1, 14). Îndată ce-L mâncăm, El S-a sălășluit întru noi.”

(Pr. Narcis Stupcanu)