Cum să ne ferim de ispite?

Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul Românesc, Ediția a VI-a, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011, p. 593

„Într-o zi l-a întrebat unul din ucenici (pe părintele Vichentie Mălău):

- Cum vă simțiți la Mănăstirea Agapia, părinte Vichentie?

- Slavă lui Dumnezeu pentru toate! Știți ce mă ține aici? Liturghia zilnică și Sfânta Împăr­tă­șanie! Altfel m-ar înconjura ispitele din toate părțile.

Și s-a folosit mult ucenicul de cuvintele bătrânului.

Zicea părintele Vichentie:

- Cine caută a se îndulci de frumuseți trupești este vinovat ca și curvarul și, până nu pune hotar, nu se poate împărtăși. Ba și anafura o ia spre păcat. Vai, și ce mulți mai sunt din cei care cred că a pofti nu este nimic! Dar Hristos spune hotărât: Dacă ai poftit, iată ai și curvit în inima ta (Matei 5, 28).

Zicea iarăși:

- Cea mai sigură cursă a diavolului pentru om este amânarea. Ai vreme să te închini - zice el -, să postești mai pe urmă, deseară, mâine! Și tot te amână până mori. Iată, așa se pierde omul singur, cu voia lui, nepocăit. A cui este vina?

Alteori spunea ucenicilor:

- Fraților, în zadar vă spovediți, dacă nu puneți hotar greșelilor.

Zicea bătrânul către fiii săi duhovnicești:

- O, ce nebunie fără leac este a jura în fața Altarului lui Hristos și în fața a toată lumea că vei trăi toată viața ta numai în ascultare desăvârșită, în răbdare, în înfrânare de băuturi și de orice pofte și îndulciri trupești. Și vai! În urma jurământului, din aceeași zi începi a căuta să refuzi supunerea, să calci în picioare jurământul sfânt și să te întorci cu îndrăzneală la cele dintâi. Nu uita, însă, că jurământul acesta în ziua judecății îți va fi cel mai cumplit pârâș. Ține seama că nu numai pentru tine vei răspunde, ci și pentru toți aceia care s-au smintit de tine, precum Însuși Hristos zice: Vai de cel prin care vine sminteala (Matei 18, 7).

Zicea părintele Vichentie și acestea:

- Pe Mântuitorul Hristos nimeni nu L-a văzut niciodată râzând, dar plângând L-au văzut toți adeseori. Nu pentru El plângea, ci pentru lumea rătăcită în pustietățile păcatelor, unde locuiesc vrăjmașii omenirii, stând la pândă neador­miți și căutând ca fiarele sălbatice să rupă și să înghită pe toți cei rătăciți în acele pustietăți.”

(Cuvinte ale sfinţilor români, Pr. Narcis Stupcanu)