Un păstor adevărat

Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul Românesc, Ediția a VI-a, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011, pp. 163-164

 Sf. Ier. Nifon către domnitorul Radu cel Mare:

„– Tu, care ai stăpânirea în mâinile tale, se cade să sfătuiești pe toți supușii tăi și să pedepsești pe cei fără rânduială. Să nu cauți la față nici la mare, nici la mic, și să faci judecată dreaptă, care este de la Dumnezeu.

Păstorind Biserica și poporul binecredincios al Țării Românești timp de cinci ani, în anul 1505 Sfântul Ierarh Nifon a plecat din nou la iubita lui liniște și smerenie din Muntele Athos, din cauza fărădelegii făcute de domnul muntean, care și-a căsătorit sora cu un boier moldovean ce-și lăsase femeia și copiii. Înainte de plecare a zis cu amărăciune către domnul muntean:

– Să știi că toată puterea mea este legea Bisericii, pentru care Domnul meu Și-a vărsat prea­sfântul Său sânge, ca s-o curețe de tot păcatul și s-o sfințească. Ea va fi curată și sfântă prin lucrarea dumnezeieștilor porunci, pe care doresc să le păzesc până la sfârșitul vieții mele. Nu voiesc pentru nevoile mele nici bani, nici haine, nici vreo cinste nu cer de la tine. Eu am fost rânduit de Domnul ca să cert pe cei fărădelege și nu vreau să fiu părtaș la a ta fărădelege, pentru că nici o lege nu mă lasă. Eu mă voi duce unde mă va îndrepta Domnul, însă voi veți muri în fărădelege. Multe necazuri și dureri și nenumărate rele vor veni peste voi. Atunci mă veți căuta, dar nu mă veți mai găsi în viață!

Iar către fiul său duhovnicesc, Neagoe Basarab, pe care îl iubea foarte mult, a zis:

– Văd, fiul meu, că mare pedeapsă va veni peste locul acesta și vei fi în primejdie și tu cu tot neamul tău. Dar Preamilostivul Dumnezeu te va păzi de tot răul, de vei păzi poruncile pe care ți le-am dat. Nu numai că te vei izbăvi de orice primejdie, ci și la mare cinste te vei ridica și se va vesti numele tău în toate părțile. Dar să-ți aduci aminte de mine, părintele tău duhovnicesc. Iar eu, de voi avea îndrăzneală către iubitorul de oameni Dumnezeu, Îl voi ruga pentru tine.

Apoi l-a binecuvântat și l-a sărutat și (...) a plecat spre Sfântul Munte.”

(Cuvinte ale sfinţilor români, Pr. Narcis Stupcanu)