Minuni pe Tabor

Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul Românesc, Ediția a VI-a, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011, pp. 266-267

„Spunea iarăși ierodiaconul Nectarie, ucenicul (Arhimandritului Irinarh Roseti), că locuitorii din părțile Nazaretului, din Cana Galileii, din Ptolemaida și din tot ținutul prețuiau foarte mult pe Cuviosul Irinarh. Toți alergau la el pentru sfat, pentru citit și spovedanie, căci aveau pe stareț la mare evlavie, pentru că ședea în pustie. Încă îi dăduse Dumnezeu dar că, dacă citea la vreun bolnav, se făcea sănătos; iar cei ce nu nășteau copii veneau la sfinția sa cu credință și le citea rugăciuni, îi binecuvânta și le zicea:

- După credința voastră, fiilor, să vă asculte Dumnezeu cererea!

Și se împlinea dorința lor.

Mai spunea ucenicul că odată a venit la bătrânul, pe Tabor, un meșter zidar din Nazaret, anume Iosif, cu soția, care, după opt ani de căsnicie, nu aveau copii. Atunci s-a rugat cuviosul pentru ei, i-a binecuvântat și i-a slobozit la casa lor. După aproape un an de zile, cei doi soți au venit la Părintele Irinarh cu primul copil în brațe și l-au botezat.

Într-o zi, o femeie mahomedană din satul Daburia, de la marginea muntelui, a urcat cu copilul în brațe pe Tabor și, apropiindu-se de bătrânul, i-a spus, plângând:

- Fă milă cu mine, părinte, și citește copilului meu, că este bolnav de moarte!

- De ce vii la mine, i-a zis el, preot creștin fiind eu? Du-te la popa vostru și la doctori.

- Nu mă duc la nimeni altul. Eu am venit la Dumnezeu și la sfinția ta și cred că, de vei citi fiului meu, se va face sănătos.

Iar părintele, văzând credința ei, a binecuvântat și a sfințit apa, apoi a stropit copilul, i-a citit câteva rugăciuni, l-a însemnat cu semnul Sfintei Cruci și a zis:

- Crede în Dumnezeu, femeie, și mergi cu pace, că fiul tău se face sănătos.

Într-adevăr, cum a ajuns acasă, copilul s-a făcut sănătos. De bucurie, femeia a spus minunea aceasta în tot satul.”

(Cuvinte ale sfinţilor români, Pr. Narcis Stupcanu)