Înainte-prăznuirea Scoaterii Sfintei Cruci; Sf. şi Dreptul Evdochim; Sf. şi Dreptul Iosif din Arimateea (Începutul Postului Adormirii Maicii Domnului)

Înainte-prăznuirea Scoaterii Sfintei Cruci. Această sărbătoare face parte dintr-o rânduială veche a Bisericii din Constantinopol, potrivit căreia, la 1 august, era scoasă în procesiune din paraclisul palatului imperial o parte din lemnul Sfintei Cruci și dusă în Biserica „Sfânta Sofia”, unde rămânea spre cinstire până la 14 august. În această zi, Sfânta Cruce era readusă în paraclisul din palatul imperial. Acest paraclis se afla lângă apartamentul împăratului (locul cel mai bine păzit din tot Imperiul Bizantin) şi în el se aflau cele mai importante relicve creştine. Procesiunea din data de 1 august se făcea „în amintirea arătării Sfintei Cruci împăratului Constantin cel Mare (306-337), înainte de lupta de la Podul Milvius, de pe râul Tibru, din anul 312, precum şi a descoperirii lemnului Sfintei Cruci la Ierusalim, de către mama sa, Sfânta Elena” (Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, volumul XI, luna iulie).

Sfântul şi Dreptul Evdochim (sec. IX) era din Capadocia. Tatăl lui era un important senator al Imperiului Bizantin. El a fost contemporan cu împăratul iconoclast Teofil (829-842). Provenind dintr-o familie bogată, a avut parte de o educaţie aleasă. Sfântul Evdochim era preocupat de studierea Sfintei Scripturi şi mai ales de viaţa duhovnicească. El s-a dedicat ascezei şi rugăciunii. Avea mare dragoste „pentru cei în suferinţă, fiind ca un tată săracilor şi ca un ocrotitor văduvelor şi orfanilor, dând îmbrăcăminte celor goi, hrană celor flămânzi şi mângâiere celor îndureraţi. Pentru faptele lui bune şi pentru sfânta lui înţelepciune s-a învrednicit de multă cinstire din partea împăratului Teofil şi, peste aşteptările lui, împăratul i-a încredinţat înalta dregătorie de conducător al oştilor împărăteşti din Capadocia” (Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, volumul XI, luna iulie).

El s-a mutat la viaţa veşnică de tânăr. „La vremea sfârşitului său, trupul fericitului Evdochim a fost îngropat în Capadocia, dar, fiind proslăvit de Dumnezeu cu multe minuni, moaştele lui au fost mutate la Constantinopol, spre mângâierea tuturor credincioşilor” (Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, volumul XI, luna iulie).

Sfântul şi Dreptul Iosif din Arimateea (sec. I) a îngropat preacuratul trup al Domnului nostru ­Iisus Hristos. A fost un om bogat, fiind ucenic în taină al Mântuitorului. După moartea pe Cruce a Domnului nostru Iisus Hristos, Sfântul Iosif din Arimateea și Nicodim au cerut de la Ponţiu Pilat trupul Mântuitorului. Ei au dat jos de pe Cruce trupul Domnului Iisus Hristos „şi L-au învelit în giulgiu alb şi L-au aşezat în mormântul abia săpat în piatră, pe care Sfântul Iosif îl pregătise pentru sine. Astfel, Biserica îl pomeneşte cu evlavie pentru credinţa şi dragostea lui faţă de Domnul, purtând grijă de trupul Mântuitorului, Care a murit şi a înviat pentru păcatele noastre” (Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, volumul XI, luna iulie).