Sf. Mc. Calinic, Veniamin şi Mamant; Sf. Mc. Teodota cu fiii săi

Sfântul Mucenic Calinic (†290) era din Cilicia şi a fost crescut în credinţa creştină. În acele timpuri, creştinii erau persecutați de puterea păgână romană. „Ajungând el la vârsta bărbatului desă­vârşit, vedea pe mulţi oameni care se lepădau de Stăpânul Hristos şi, trecând la credinţa păgână, aduceau jertfe idolilor. Plângând pentru pierzarea lor, Sfântul Calinic s-a făcut multora dascăl de mântuire, învăţându-i să cunoască pe Atotţiitorul Dumnezeu şi să se lase de cele deşarte. Pe când se găsea în cetatea Ancira din Galatia, propovăduind pe Hristos, a fost prins de necredincioşi şi adus înaintea dregătorului Sacerdon, care l-a dat la tot felul de chinuri şi la strujirea trupului cu piepteni de fier. Punându-i încălţăminte de fier, care avea piroane ascuţite, l-au silit să alerge până la cetatea Gangra, care era departe de Ancira ca la 80 de stadii. Mergând numai şapte stadii, ostaşii ce-l trăgeau s-au oprit, de sete, şi nu puteau să meargă mai departe. Sfântul, rugându-se, a făcut să izvorască apă dintr-o piatră seacă. Astfel, sosind la Gangra, a fost aruncat într-un cuptor de foc şi, aşa, şi-a dat sufletul lui Dumnezeu, moştenind Împărăţia cerurilor” (Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, volumul XI, luna iulie).

Sfânta Muceniţă Teodota cu fiii săi (†304) era din Cilicia, fiind o femeie binecredincioasă, ce se nevoia împlinind poruncile lui Dumnezeu şi învăţându-şi copiii spre cunoştinţa adevărului, pe vremea când trăia şi Sfânta Muceniţă Anastasia, pe care o sărbătorim la 22 decembrie.

Conducătorul Lefcait „dorea să şi-o ia femeie, dar ea nu s-a învoit nicidecum. Pentru aceasta, a fost trimisă către Nichitie, stăpânitorul Bitiniei, care a poruncit să fie băgată, împreună cu cei trei prunci ai ei, într-un cuptor de foc, unde şi-au luat cununa muceniciei” (Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, volumul XI, luna iulie).