Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Sinaxar Sf. Mare Mc. Hristina; Sf. Mc. Ermoghen

Sf. Mare Mc. Hristina; Sf. Mc. Ermoghen

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Sinaxar
Un articol de: Pr. Ciprian Florin Apetrei - 24 Iulie 2026

Sfânta Mare Muceniţă Hristina (†300) era din oraşul Tir şi a trăit pe vremea împăratului Septimiu Sever (193-211). Tatăl ei era generalul Urban. El a rânduit ca fiica sa, Hristina, să slujească de-a pururea zeilor păgâni. Urban i-a dăruit ca locuinţă fiicei sale, împreună cu slugile ei, cel mai înalt turn al palatului său, aşezând acolo şi zeii săi din aur şi din argint, împodobiţi cu multe podoabe, ca, zilnic, să le poată aduce jertfe şi rugăciuni.

Hristina, „având sufletul curat şi privind în fiecare noapte cerul înstelat, a înţeles că idolii cei neînsufleţiţi şi făcuţi de oameni nu au nici o putere şi că Acela care a făcut şi ţine toate este Dumnezeu Cel adevărat. Ascultând, deci, de glasul inimii sale, Hristina a sfărâmat idolii cei neînsufleţiţi, dăruind, prin slugile sale, săracilor sfărâmăturile de aur şi de argint. Grozavă a fost clipa când tatăl ei a aflat de sfărâmarea idolilor. Mânia lui n-a mai cunoscut margini când, la întrebările sale, Hristina i-a răspuns: «Eu cred în Dumnezeul Cel viu şi de aceea am aruncat idolii cei neputincioşi». Pentru aceasta, tatăl ei a supus-o la tot felul de chinuri şi, ţinând-o în temniţă multă vreme, fără mâncare, Sfânta a primit acolo, de la înger, hrană şi vindecare de răni. După aceea, ea a fost aruncată în mare, dar a fost scăpată de un înger” (Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, volumul XI, luna iulie). După ce a primit botezul, a fost închisă în temniţă, dar, chiar în acea noapte, tatăl ei a murit.

În locul lui a venit dregătorul Dion, care a chemat-o la judecată pe Hristina. Ea a mărturisit credinţa în Hristos. Pentru aceasta a fost bătută. Sfânta a săvârşit minuni, care i-au determinat pe mulţi să devină creştini. După Dion a venit la conducere dregătorul Iulian, „care a aruncat-o într-un cuptor de foc, însă, rămânând nevătămată, a poruncit să i se taie sânii şi limba. În cele din urmă, a poruncit ca Sfânta Hristina să fie împunsă de slujitori cu suliţele şi, aşa, fericita Muceniţă şi-a dat cinstitul suflet lui Dumnezeu” (Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, volumul XI, luna iulie).

Citeşte mai multe despre:   Sfanta Hristina