Trepte spre Înviere

Dan D. Gîrjoabă (născut în 1987, la Timișoara) este licențiat al Facultății de Litere, Istorie și Teologie, specializarea Teologie Pastorală din cadrul Universității de Vest din Timișoara, dar și în drept și administrație publică. Studiile teologice și le-a desă­vârșit printr-un masterat la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Arad, un doctorat la Universitatea din Oradea și prin cursuri post-doctorale la Oxford University și Harvard University. Din anul 2011 este preot ortodox în cadrul Arhiepiscopiei Timișoarei, iar din 2012 este fondatorul și coordonatorul revistei de cultură și spiritualitate Anghelos. Este poet, prozator și eseist. A publicat volumele: Gânduri de lumină (2016), Drumul spre Betleem (2016), Pașii Învierii (2022), Hristos în mijlocul nostru, conștiința credinței și cre­dința conștiinței (2023), Potirul gândului tăcut (2025), Orizonturi inefabile (2026) și Anastasis (2026). În cele ce urmează mă voi apleca asupra celui mai recent volum de poezie religioasă, Anastasis, apărut în 2026 la Editura Castrum de Thymes din Giroc.

Încă din titlul volumului, Anastasis, care este termenul grec pentru Înviere, înțelegem că avem de-a face cu un volum de poezie religioasă dedicată celui mai important moment din istoria mântuirii neamului omenesc, și anume Învierea Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, actul de naștere al noii epoci a mântuirii, a omului celui nou, eliberat, prin Jertfa mesianică, de sub robia diavolului, a păcatului și a morții, mântuit obiectiv prin Înviere, căruia nu îi mai rămâne decât să își câștige mântuirea subiectivă prin conlucrarea, în viața proprie, a harului dumnezeiesc, cu credința și cu faptele bune.

De altfel, inclusiv acest volum este alcătuit în așa manieră încât poate servi drept un veritabil manual prin care creștinii sunt ghidați pas cu pas spre dobândirea mântuirii personale. Iar când spun acest lucru am în vedere inclusiv construcția propriu-zisă a cărții, care este structurată pe cinci secțiuni, ce corespund întru totul celor trei trepte propuse de Sf. Pr. Mărturisitor Dumitru Stăniloae, în manualul său de Ascetică și Mistică, pentru dobândirea asemănării cu Dumnezeu sau a îndumnezeirii, și anume: Curățirea (sau Purificarea), Iluminarea (sau Con­tem­plația) și Desăvârșirea (sau Unirea cu Dumnezeu), după cum urmează: Primei trepte, a Curăției, pr. Dan D. Gîrjoabă îi dedică primele două secțiuni ale cărții: Prologul cenușii (Pocăința ca arhitectură), respectiv, Calea ascezei (Purificarea simțurilor), celei de-a doua etape, a Iluminării, îi corespunde secțiunea a treia, Ascensiunea teoretică (Iluminarea), iar etapei finale, a Desă­vârșirii, îi corespund ultimele două secțiuni ale volumului, dedicate exclusiv Pătimirilor și Învierii Domnului nostru Iisus Hristos, Via Dolorosa (Săptămâna Pătimirilor) și Anastasis (Triumful Vieții), ca o întărire a adevărului duhovnicesc care ne învață că nu putem ajunge la Unirea cu Dumnezeu decât numai însușindu-ne și asumându-ne roadele Jertfei de pe Cruce și ale Învierii Domnului nostru Iisus Hristos, cum altfel decât prin împărtășirea cu Sfintele Taine, și în special cu Trupul și Sângele Domnului nostru Iisus Hristos.

Prima treaptă, Curățirea, are în centrul ei conștientizarea stării de păcătoșenia și a faptului că păcatul nu este altceva decât o rupere și o izolare de Dumnezeu, precum și curățarea de păcate pentru a-L putea vedea pe Dumnezeu și a-L dori în viața noastră. Iar această etapă este ilustrată foarte frumos de pr. Dan D. Gîrjoabă în versurile următoare: „Fiecare greșeală e o insulă în oceanul harului./ Navigăm printre epavele propriilor voințe,/ căutând un țărm care nu se vede,/ dar care pulsează în busola ascunsă/ a conștiinței” (Prologul cenușii); „Căutăm printre cioburile căderii/ reflexia Arhetipului./ Fiecare fragment de bunătate/ e o piesă dintr-un mozaic etern/ pe care harul îl reasamblează/ în taina pocăinței” (Calea Ascezei).  

A doua treaptă, cea a Iluminării, este cea în care mintea și sufletul omului, curățate de păcat, ajung să-L vadă pe Dumnezeu în toate aspectele vieții și totodată să pătrundă, în parte, tainele duhovnicești ale mântuirii. Iar una dintre aceste taine este chiar cheia ce deschide următoarea treaptă, și anume conști­entizarea faptului că fără jertfă de sine nu se poate ajunge la Jertfa și Învierea Domnului: „Nimic nu rodește fără a muri./ Este legea agrară a spiritului./ Ne jertfim dorințele secunde/ pentru dorința ultimă,/ într-o simetrie perfectă/ cu jertfa de Sine/ a Creatorului” (Ascensiunea teoretică).

Etapa finală, cea a Desăvârșirii, nu se realizează decât prin împăr­tășirea fiecăruia de roadele duhov­nicești ale Jertfei și Învierii Domnului, momente ilustrate magistral de către pr. Dan D. Gîrjoabă în ultimele două secțiuni ale cărții.