Călătorie în timp la Casa Vergu-Mănăilă

Autenticitate, calitate, tradiţie şi bun-gust sunt doar câteva dintre atributele ce ar putea caracteriza Expoziţia de etnografie şi artă populară din Buzău. Amplasată în cea mai veche clădire din oraş, atestată documentar în 1794, monument istoric,

Casa Vergu-Mănăilă, colecţia muzeală introduce vizitatorul în atmosfera specifică vieţii ţăranului român, de la sfârşitul secolului al XIX-lea - începutul secolului al XX-lea. Tematica expoziţiei pe care vizitatorii o pot admira la Casa Vergu-Mănăilă prezintă ocupaţiile fundamentale ale ţăranilor români, creşterea animalelor, dar şi activităţi de cultivare a pământului: viticultură, precum şi sericicultură, pescuit şi vânătoare. Muzeul mai înfăţişează activităţile casnice, precum alimentaţie, prelucrarea fibrelor textile, confecţionarea îmbrăcămintei şi meşteşugurile populare tradiţionale, finisarea ţesăturilor, olărit, prelucrarea lemnului şi pietrărit. Meşteşuguri de pe Valea Slănicului Obiectele care se află expuse la muzeu reprezintă întregul judeţ Buzău, în special de pe Valea Slănicului, din localităţile Mânzăleşti, Lopătari, Bisoca, Vaarlam, Mărgăriteşti, zone în care s-a păstrat mai bine meşteşugul de realizare a costumelor populare. De altfel, în aceste locuri sunt cele mai frumoase costume populare din zona etnografică a Munteniei. Florentina Grigore, conservator la acest muzeu, ne-a spus mai multe lucruri despre exponate: "Fiecare obiect este unicat, are o istorie proprie, ne duce cu gândul la viaţa de odinioară şi cu siguranţă a înfrumuseţat cândva o casă ţărănească din zona Buzăului. Obiectele prezentate în muzeul nostru datează de la sfârşitul secolului al XIX-lea - începutul secolului al XX-lea. Cea mai veche piesă din muzeu este un covor de la 1887, care momentan se află la restaurat". Ii cu elemente dacice Colecţia muzeală este expusă în şase încăperi. În prima cameră se află costumele populare autentice din zona buzoiană. Un singur exponat este fără influenţe din alte regiuni, este simplu şi cuprinde culorile de bază: roşu, alb şi negru. Celelalte costume expuse au influenţe din alte zone ale ţării, în special din Moldova, Buzăul aflându-se la punctul de întâlnire cu toate marile regiuni ale României. Odată cu apariţia târgurilor, la începutul secolului al XX-lea, au apărut şi alte culori pe aceste haine populare: roz, galben, verde, albastru. Muzeul deţine şi costume care sunt ţesute cu fir metalic, aceste veşminte fiind îmbrăcate de către ţărani în zile de sărbătoare, la nuntă, horă, şezători. Iile îşi păstrează aspectul din perioada dacică şi sunt împodobite cu elemente din natură: plante, păsări, animale. În cea de-a doua încăpere a muzeului, vizitatorii pot admira covoare care împodobeau cândva casele ţărăneşti. Cel mai vechi obiect expus în muzeu astăzi este un covor restaurat care datează de la sfârşitul secolului al XIX-lea. Foarte frumos este şi un covor ţesut la Mănăstirea Răteşti, de unde a şi plecat meşteşugul lucrării acestor obiecte de decor. Oaspeţii muzeului îşi mai pot bucura privirea şi cu interesante covoare lucrate din păr de capră, realizate de Adela Petre, cunoscută creatoare de artă populară buzoiană. Comuniunea ţăranului român cu natura şi iubirea faţă de Dumnezeu sunt demonstrate şi de covoarele de la Casa "Vergu-Mănăilă", pe care sunt desenate simboluri preluate din religie, mitologie şi cadrul natural, acest obicei de a împodobi obiectele decorative din casă transmiţându-se din generaţie în generaţie. Inspiraţie pentru arta contemporană A treia încăpere a vechiului conac boieresc este destinată ţesutului, aici putând fi văzute ştergare, războaie de ţesut, costume populare. Ştergarele pe care le puteţi admira sunt din zona de nord a Buzăului, din localităţile Mânzăleşti şi Lopătari, sunt unice, scripţuite, alese în război sau brodate cu acul, fiecare dintre ele constituind o mică operă de artă, demn izvor de inspiraţie pentru arta noastră populară contemporană. Ni se prezintă şi modalităţile de aşezare a acestor ştergare, deasupra icoanelor, aşa cum făceau strămoşii noştri, la ţară, şi cum mai găsim şi în zilele noastre în unele case din zona rurală. Spaţiul expoziţional mai cuprinde o cameră în care se reconstituie interiorul unei case mari (de curat), din zona Bisoca, aşa cum găseam cândva la ţară. Această încăpere este împodobită cu un covor ţesut manual, carpete, cuverturi, lăzi de zestre, ştergare, icoane, un sfeşnic de lut, ceea ce creează un spaţiu ambiental plăcut. Există în acest mic muzeu şi o cameră dedicată ocupaţiilor bărbăteşti, unde putem admira costume populare masculine, obiecte de vânătoare, păstorit, de meşteşugărit, o râşniţă pentru cereale, stupi primitivi de albine, furcoaie. În ultima cameră muzeală sunt expuse obiecte care fac referire la îndeletnicirile femeilor şi la prepararea hranei. Vizitatorii pot admira în această încăpere vase de lut, străchini, o roată şi furci de tors, icoane, piepteni pentru cânepă, găvane, un darac pentru lână. Toate aceste obiecte dau impresia că ne-am întors în timp, cu câteva secole în urmă. Întreaga expoziţie este amenajată după criterii muzeale moderne în cea mai veche locuinţă urbană din Buzău şi reprezintă un moment deosebit de instructiv în cunoaşterea marilor valori artistice create de poporul român în străvechea vatră de locuire de la curbura Carpaţilor. Casă boierească de la 1794 Despre vechea clădire în care funcţionează muzeul şi despre proprietarii ei iniţiali, ne-a oferit informaţii Florentina Grigore: "Casa "Vergu-Mănăilă" a fost atestată documentar în 1794, naţionalizată în 1948, apoi a ajuns în paragină, fiind reconstruită ulterior în perioada 1971-1974, pe vechea fundaţie. Ca stil arhitectural, clădirea îmbină stilul vechi, popular, cu cel brâncovenesc. Numele casei e dat de cele două familii boiereşti, Vergu şi Mănăilă, ce s-au unit prin căsătorie. Familia Mănăilă era originară din Bălişoara, sat al comunei Costeşti, azi Budişteni. Mănăilă a fost mare căpitan şi avea strânse legături cu domnitorul Constantin Brâncoveanu. Nepoata lui Mănăilă, Maria, zisă şi Minculeasa, după numele soţului său, medelnicerul Mihail Mincu, ctitorul Bisericii Gârlaşi, a fondat în 1792 spitalul cu acelaşi nume, al treilea din ţară la vremea respectivă. Doamna Maria se recăsătoreşte în 1779 cu stolnicul Nicolae Vergu. Cei doi soţi au fost proprietarii conacului Vergu-Mănăilă, a cărui curte cuprindea străzile Războieni, Tudor Vladimirescu şi Independenţei. Din 1976, aici funcţionează Colecţia de etnografie şi artă populară, care este o secţie a Muzeului Judeţean Buzău".