Când Îl iubesc pe Dumnezeu
Fericitul Augustin, Confessiones - Mărturisiri, Cartea a X-a, VI, (8), în Părinți și Scriitori Bisericești (1985), vol. 64, pp. 208-209
„Dar ce iubesc eu, când Te iubesc pe Tine? Eu nu iubesc nici frumusețea trupului, nici podoaba timpului, nici strălucirea luminii, care este prietenă acestor ochi, nici dulcile melodii ale cântecelor de toate felurile, nici mireasma suavă a florilor și gătelilor și aromatelor, nu mana și mierea, nici membrele potrivite pentru îmbrățișările trupului, nu acestea iubesc eu când iubesc pe Dumnezeul meu. Și totuși iubesc o oarecare voce și o oarecare inimă și o oarecare mireasmă, și o oarecare mâncare, și o oarecare îmbrățișare, când iubesc pe Dumnezeul meu, anume lumina, vocea, mireasma, mâncarea, îmbrățișarea omului meu lăuntric, unde fulgeră sufletului meu o lumină pe care n-o cuprinde spațiul și unde sună o melodie pe care nu o răpește timpul, și unde miroase un parfum pe care nu-l împrăștie suflarea vântului, și unde se simte gustul unei mâncări pe care nu o micșorează lăcomia, și unde sunt îmbrățișări pe care săturarea nu le desprinde. Iată ceea ce iubesc când iubesc pe Dumnezeul meu.”
(Cuvânt patristic, pr. Narcis Stupcanu)