Casa Băniei, etalon al artei populare româneşti
Între obiectivele istorice etalon din Craiova se numără, la loc de cinste, Casa Băniei. Aşezată în vecinătatea Catedralei Mitropolitane „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie”, clădirea este astăzi un valoros obiectiv cultural şi turistic, adăpostind piese unicat din tradiţia Olteniei de altădată. Muzeul Regional de Antichităţi şi Etnografie de astăzi, odinioară Casa Băniei, îşi deschide zilnic porţile pentru sutele de vizitatori dornici să vadă şi să cunoască cea mai de seamă „ladă de zestre” a Olteniei.
Suspendată parcă în timp, fiecare sală-expozeu are un specific aparte, aducând trecutul în prezent, în aceeaşi haină de nuntă de odinioară. Profesorul Irinel Canureci, directorul Casei Băniei, gazda noastră în acest scurt itinerar, cunoaşte îndeaproape fiecare etapă de conservare a moştenirilor trecute, materializate în exponatele unicat de aici. „De-a lungul timpului, poporul român a realizat o cultură proprie de o mare varietate şi originalitate, păstrată şi mereu îmbogăţită prin generaţii până în zilele noastre. Cultura populară reflectă condiţiile de viaţă şi activitate, spiritul practic, puterea de creaţie şi sensibilitate a ţăranului român. Unitatea şi continuitatea fenomenului culturii poporului român îşi găsesc oglindirea într-un bogat patrimoniu de obiecte, deţinut de Secţia de etnografie, aparţinând unor domenii diverse de manifestare: ocupaţii şi îndeletniciri casnice, tehnică populară şi meşteşuguri, arhitectură, port popular şi alte genuri ale creaţiei populare. Acestea au fost prezentate în cea mai veche construcţie civilă din Craiova, Casa Băniei, zidită la sfârşitul secolului al 15-lea de boierii Craioveşti şi reconstruită de Brâncoveanu în 1699. Aici funcţionase, în perioada 1934-1948, avându-i la conducere pe profesorii Marin Demetrescu, respectiv academicianul C.S. Nicolăescu-Plopşor, expoziţia permanentă a Secţiei de etnografie, executată de I.S. Decorativa din Bucureşti”, spune directorul Canureci.
Contribuţia meşterilor populari
Preocuparea pentru reînvierea vechilor tradiţii populare a crescut de la an la an prin expoziţiile temporare şi cu regim permanent organizate în Casa Băniei. În acest context şi-au făcut apariţia aici cei mai vestiţi meşteri populari din ţară, care au pus la dispoziţia vizitatorilor valoroase obiecte tradiţionale din diferite domenii de activitate. „Au fost organizate numeroase expoziții temporare cuprinzând valori documentar-etnografice, de artă tradițională și contemporană din patrimoniul propriu sau aparținând altor instituții: creatori populari contemporani, scoarțe și chilimuri, mobilier și țesături de interior, țesături și ceramică populară, toate din Oltenia. În mai 1984, odată cu deschiderea ediției a IX-a a Târgului Meșterilor Populari din Oltenia, s-a vernisat expoziția documentară «Nestemate ale muzicii populare românești - Maria Tănase», muzeul dispunând de un fond prețios cu piese aparținând celebrei artiste, precum și expozițiile: Crestături în lemn și Costumul popular oltenesc”, mai spune directorul instituţiei.
Restaurarea clădirii şi redimensionarea spaţiului muzeal
Perioada recentă a instituţiei (2006-2010) a adus şi împlinirea unei lucrări pe cât de necesare, pe atât de monumentale. Este vorba despre un amplu proces de restaurare şi consolidare, prin care s-a marcat o nouă etapă istorică a Casei Băniei. După finalizarea lucrărilor a fost rânduită o nouă serie de expoziţii, de data aceasta cu regim permanent. „La demisolul Casei Băniei a fost organizată expoziția intitulată sugestiv «Facerea pâinii», care este o reprezentare a uneia dintre ocupațiile de bază ale locuitorilor Olteniei, cultivarea grâului, cu valoarea funcțională și spiritual-rituală a pâinii. Vizitatorul poate admira piese de patrimoniu care demonstrează însemnătatea acestei ocupații pentru țăranul român: plugul «Pork», plugul de desțelenit de la Glodeni, Gorj, piesă de secol 18, bănicioare, cântare, râșnițe, moară manuală, cuptor pentru coacerea pâinii, colaci rituali de nuntă, ursitori de înmormântare etc. La etajul clădirii este prezentată expoziția «Ritmurile vieții», care vorbește despre existența și raporturile omului tradițional cu spațiul și cu decoruri dintre cele mai rafinate (Șișești, Glogova, Ștefănești, Horezu, Oboga, Vlădești), cojocăritul (cojoacele de Dăbuleni sau Vădastra), țesutul scoarțelor, covoarelor și al altor piese de interior. În continuare, nunta este prezentată ca un eveniment de excepție, un prag de existență, o trecere spre un alt statut. Dintre toate ceremoniile din ciclul vieții, nunta reprezintă cea mai somptuoasă desfășurare de valori artistice materializată în aranjamentul casei, în jurul zestrei și în port. Nunta dă prilej de desfășurare amplă a genurilor creației folclorice: urările, strigăturile, cântecul și jocul popular, ca și obiceiurile specifice zonelor, alternându-se într-o diversitate impresionantă. Avem o suprafaţă expoziţională de bază de circa 555 mp, ocupată de cele două naraţii muzeologice, «Facerea pâinii», respectiv «Ritmurile vieţii», şi o alta de circa 92,75 mp în spaţiile interactive, destinate expoziţiilor temporare”, adaugă în încheiere prof. Irinel Canureci.