„Cei care studiază stelele Îl au pe Dumnezeu ca profesor”
Știința are multe personalități interesante, dar parcă nimeni nu‑l întrece pe Tycho Brahe. Dincolo de geniul lui astronomic, excentricitatea acestui personaj rămâne proverbială. Doar el putea să‑și piardă nasul într‑un duel pornit de la o dispută matematică și numai el a reușit să‑l inspire pe Shakespeare să scrie Hamlet.
E greu să eviți a vorbi la superlativ când te referi la Tycho Brahe. Totul în viața lui transpare ca fiind extraordinar. Chiar începând cu copilăria sa.
Născut în 1546, viitorul astronom a fost cel mai mare fiu al unei familii de nobili danezi. De mic a demonstrat abilitățile clasei din care provenea, și anume instruirea în arta războiului.
La vârsta de doi ani, unchiul lui, nobilul bogat danez Jørgen Brahe, l‑a răpit pe micuțul Tycho de la părinții lui care s‑au dovedit a fi neobișnuit de îngăduitori cu incidentul petrecut, știind că fiul lor va moșteni de la unchiul său o avere uriașă.
Evenimentul care avea să‑i schimbe viața
Când Tycho a împlinit șapte ani, unchiul său a insistat ca acesta să înceapă studiul limbii latine. Părinții lui Tycho s‑au opus, dar Jørgen le‑a spus că latina îl va ajuta să devină avocat. La 13 ani protejatul lui Jørgen a intrat în Universitatea din Copenhaga pentru a studia avocatura și filosofia. Atunci s‑a întâmplat evenimentul care avea să‑i schimbe viața.
S‑a petrecut o eclipsă parțială de soare care fusese prezisă, petrecută în 1560. Lui Tycho i s‑a părut că posibilitatea oamenilor de a prezice și cunoaște atât de exact mișcările planetelor, ale stelelor este o știință dumnezeiască.
Brahe era bogat, astfel că a putut să‑și procure un exemplar din lucrarea lui Ptolemeu, Almagesta, și tabele astronomice care arătau pozițiile planetelor în orice moment. Tycho a cumpărat și o serie de tabele care conțineau teoria lui Copernic.
Cam tot ce a urmat după aceea în viața lui Brahe a fost excentric și neobișnuit. Eclipsa solară din 1560 l‑a inspirat pe Brahe să
devină astronom și și‑a dat seama repede că știința putea progresa numai dacă ar fi avut observații sistematice și, mai presus de toate, exacte.
În acest scop, el a perfecționat instrumente vechi și a construit altele noi, petrecându‑și restul vieții spre realizarea celei mai mari baze de date ale astronomiei din istorie.
„Matematica și astronomia preferă cuvinte simple”
La 16 ani, unchiul său l‑a trimis în Leipzig, în Germania, să‑și continue studiile în avocatură. A fost însoțit acolo de un tutore, Anders Vedel, în vârstă de 20 de ani, ce avea să devină el însuși, mai târziu, faimos, ca prim mare istoric al Danemarcei. Totuși, Tycho a rămas obsedat de astronomie. Și‑a cumpărat instrumente pe care le ținea ascunse de tutorele său și stătea treaz majoritatea nopților observând stelele. Tycho avea să declare: „Cei care studiază stelele Îl au pe Dumnezeu ca profesor. Matematica și astronomia preferă cuvinte simple de vreme ce exprimarea adevărului este, de asemenea, simplă”. În 1566, la vârsta de 20 de ani, în urma unui duel cu un alt nobil danez, Manderup Parsbjerg, Brahe și‑a pierdut o parte din nas.
Se spune că duelul ar fi pornit de la o neînțelegere privind o formulă matematică.
Și cum Danemarca secolului al XVI‑lea nu avea internet pentru a stabili cine avea dreptate, singura soluție era duelul. Brahe a pierdut lupta și pentru tot restul vieții a purtat o proteză în locul nasului.
În 1572 un alt fenomen astronomic care l‑a impresionat profund pe Tycho a avut loc. La 11 noiembrie, întorcându‑se acasă din laboratorul său astronomic, el a observat o nouă stea pe cer, mai strălucitoare decât Venus. Nu îi venea să creadă ochilor. A chemat câțiva servitori și țărani pentru a‑l asigura că ceea ce vedea era adevărat. Noua stea, atât de strălucitoare, se putea vedea și în timpul zilei. Era vorba de o novă. Până în 1575 Tycho ajunsese faimos în întreaga Europă.
Moartea lui Brahe, un mister încă neelucidat
Tycho a moștenit o mare avere de la tatăl său adoptiv, Jørgen, care a murit în 1565, salvându‑l pe regele Danemarcei de la înec. Brahe și‑a pierdut popularitatea când pe tronul Danemarcei a urcat Christian, fiul regelui Frederic al II‑lea, iar el a trebuit să fugă din țară în Cehia, la Praga.
Se crede că Brahe a moștenit aproximativ 1% din întreaga bogăție a țării sale și că de cinci ori mai mult a cheltuit conducerea regatului pentru cercetările lui astronomice. A locuit într‑un castel unde a avut un grup foarte mare de servitori. Este misterios totuși modul în care a murit. Se afla în 1601 la un banchet în Praga și se pare că i s‑a declanșat un blocaj renal care i‑a fost fatal.
Este posibil să fi fost victima unei otrăviri cu mercur, cei care l‑au deshumat descoperind mai târziu urme din această substanță în firele de păr din mustața sa. Poate că moartea lui Brahe a avut mai multe motivații, pentru că nobilul Tycho se căsătorise cu o femeie de rând. Copiii lui nu erau considerați legitimi moștenitori ai averii sale, iar acest lucru a creat o mare confuzie privind descendenții de drept ai săi. Cine avea dreptul la numeroasele lucrări astronomice, mai ales la catalogul ce menționa peste 1.000 de noi stele?
Brahe își apăra cu mare râvnă cercetările, nedându‑i voie nici măcar elevului său favorit, Johannes Kepler, să se uite prin ele.
Totuși, ajutorul dat lui Kepler de Tycho rămâne incontestabil, primul devenind ceea ce Carl Sagan avea să spună mai târziu primul astrofizician al lumii.
Cerul nu e o masă de corpuri aflate într‑o învălmășeală absolută
Relația dintre știință și credință e astăzi asemenea unei prietenii dintre doi înstrăinați. Acum, prima a ales alte căi, iar credința nu este apreciată la adevărata ei valoare, astfel încât vechea legătură a fost pusă la grea încercare. Cele două obișnuiau să fie bune prietene și se provocau una pe alta pentru a se înțelege reciproc cât mai profund. Astronomi precum Tycho Brahe și Johannes Kepler, bărbați devotați ai credinței creștine, au păstruns misterele cosmosului pentru a descoperi din tainele Creatorului. Chiar Isaac Newton, după ce a publicat Principia mathematica, credea că universul guvernat de mecanisme și gravitație oferea posibilitatea pătrunderii tainelor dumnezeiești, în special frumusețea creației.
Cerul nu este o masă de corpuri sau de sfere variate aflate într‑o învălmășeală de nedescris, cum se crezuse de majoritatea oamenilor până la acea dată. Brahe a dovedit că acesta se întinde fluid și simplu, fără obstacole, circuitele planetelor fiind pe deplin libere. Acolo nu încape hazard, toate fiind guvernate divin, sub o lege dată tuturor.