„Cine slujeşte Sfintei Ecaterina dezinteresat nu rămâne neajutat”

„Biserica aceasta stă atât sub semnul vieţii unei comunităţi parohiale, cât şi în ritmul pe care un paraclis universitar îl are. Parohia este cea care oferă un cadru pentru slujire şi activităţi filantropice, iar dinamismul vieţii paraclisului universitar aduce cu sine multă putere şi energie. Sfânta Ecaterina are aici o comunitate cu multe familii tinere şi foarte mulţi copii, o realitate firească ce ar putea motiva pe studenţii teologi”, explică părintele paroh Georgian Păunoiu. Ataşamentul tinerilor din această comunitate faţă de învăţata, blânda şi înţeleapta Ecaterina este cuceritor. Asemenea unei dovezi de prietenie pentru o persoană care nu dezamăgeşte niciodată.

Cu siguranţă se bucu­ră. Mai ales astăzi, de ziua ei. Ca o gaz­dă bună, îi primeşte pe toţi în pace, copii, tineri, bă­trâni, în casa ei, la Biserica „Sfân­ta Ecaterina”-paraclis universitar din București. Dintr-o îmbră­ţisare cuprinde florile ce i se oferă şi întreaga suflare, dar mai ales oamenii, cu neputinţe şi virtuţi.

Sfânta Mare Muceniţă Ecaterina este ocrotitoarea tuturor celor învăţaţi: teologi, profesori, avocaţi, procurori, medici, pentru că ea însăşi a dobândit cunoştin­ţe în aceste domenii, ajungând de foarte tânără o înţeleaptă a vremii sale. Muceniţă de neam împărătesc şi luminată creştină, răsărită în pământul Alexandriei Egiptului, Ecaterina a luat cununa mărturi­sirii la vârsta de doar 18 ani, în anul 305, pe vremea cruzilor prigonitori ai creş­tinilor Diocleţian şi Maximian. Fără îndoială, Sfânta Ecaterina se roagă pentru studenţi şi elevi. Este ocrotitoare şi îndrep­tăt­oare în credinţă şi în căsnicie, vinde­cătoarea celor bolnavi, scăpa­rea bătrânilor, a văduvelor, a celor sărmani şi cufundaţi în necazuri.

„Pot da mărturie pentru mijlocirea Sfintei Ecaterina în viaţa stu­denţilor, fiecare cu problemele sale. Ei simt ajutorul Sfintei mai ales în perioada examenelor, ca una ce este ocrotitoarea tinerilor care studiază şi învaţă. Studenţii au conştiinţa întâlnirii prin rugăciunea şi evlavia faţă de «frumoasa şi înţeleapta Ecaterina», aşa cum este numită în slujba Acatistului. Ei simt că tânăra Muceniţă a lui Hristos a avut nu doar înţelepciunea cărţilor şi a unei educaţii alese, ci acea maturitate şi asumare a cre­dinţei până la martiriu. Prezen­ţa Sfintei Ecaterina se face simţită şi prin sfintele sale moaşte, cinstite aici cu multă dragoste încă din anul 2009”, spune preotul paroh.

În continuare, părintele Georgian Păunoiu vorbeşte despre sensul slujirii comunităţii parohiale de care este responsabil. Tânărul duhovnic subliniază că alegerea unui hram nu este rodul hazardului, ci este o vocaţie ce aşteaptă să fie împlinită cu fiecare generaţie. Concret, „pentru comunitatea pusă sub ocrotirea Sfintei Ecaterina, vocaţia este cea a sacrificiului, a dăruirii şi a mărturisirii credinţei din suflete tinere, nu neapărat cu vârsta, ci cu elanul unei vieţi frumoase, împlinite.”

„Este o regină cu nume mare”

Cât timp uşa de la intrare este deschisă, biserica nu rămâne ni­ciodată singură. Cel mai adesea este cercetată de tineri. Teologi, cei mai mulţi dintre ei. Aici îşi gă­sesc mereu loc de liniştire, de eva­dare din zgomotul oraşului şi din spaima neîmplinirilor.

De câte ori nu i-a ajutat tânăra principesă a lui Hristos pe cei care i-au citit, chiar şi o singură dată, Aca­tistu-i frumos stihuit? Aproape de sfânta raclă, în faţa icoanei ei sau departe?
„În urmă cu un an, a venit o tânără în biserică şi a citit, în genunchi, Acatistul Sfintei Ecaterina. La 10 minute după ce a termi­nat ru­găciunea, a ieşit în stradă şi a în­tâlnit o persoană care i-a dat veşti despre mama sa. Nu mai ştia nimic de dânsa de 8 ani. S-a în­tors în biserică, emoţionată şi foar­te bucuroasă, să-mi spună cât de minunat a lucrat Sfânta Muce­niţă în viaţa ei”, relatează ingine­rul Emilian Găvan, îngrijitor de cinci ani la paraclisul Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Bucureşti.

Andrei Ciprian Radu (teolog, student în anul IV) şi Alexandra Bîldea (medic stomatolog) sunt dirijorii stranei de băieţi, respectiv de fete, din biserica închinată Sfin­tei Ecaterina. Se armoni­zează atât de bine cele două grupuri de tineri în cântarea psaltică, încât repre­zen­tanţii lor sunt convinşi că „a fost dorinţa Sfintei, ea ne îndră­geşte foarte mult.”

De 7 ani, familia Filimon parti­­cipă negreşit la slujbele duminicale şi la marile praznice. Fiii Ius­tin Dumitru (18 ani) şi Mihnea Damian (14 ani) au crescut în Altarul sfântului locaş. Cuminţi, in­teligenţi, respectuoşi, fraţii Fili­mon sunt un exemplu de bună creştere în duhul Ortodoxiei. „Sunt prezent în fiecare duminică în Sfân­tul Altar, împreună cu fratele meu. Ce atribuţii avem noi? Ieşim cu lumânările din Altar, înaintea preoţilor, aşezăm pomelnicele, tăiem pâinea pentru anafură. Trăi­rile sunt mult mai puternice în Sfân­tul Altar, deoarece este centrul bisericii”, sunt cuvintele lui Iustin, care spune despre Sfân­ta Ecaterina că este „o regină cu nume mare.” Mihnea, fratele mai mic, remarcă: „În Sfântul Altar mă simt foarte liniştit. În unele momente, nu se aude absolut ni­mic. E ca în Rai. Ca în Raiul Sfin­tei Eca­­terina. Pe mine mă ajută foar­te mult că merg la biserică. Am observat că atunci când se în­tâmplă ceva rău la şcoală, de re­gulă când se loveşte unul dintre co­pii, ceilalţi nu ştiu ce să facă. În se­cunda ur­mă­toare, mie îmi vine o idee bună. Deodată sau după ce spun o rugă­ciune mică. Cred că mersul la bi­serică mă apropie mai mult de Dumnezeu şi El îmi dă ideile sau rezolvările pentru dife­rite situa­ţii, la care singur nu m-aş fi gândit.”

„Am încredere că e mereu aproape”

Mihai îşi aminteşte, cu emoţie, de momentul chemării sale de către Sfânta Ecaterina, la Mănăs­tirea ei din Muntele Sinai, din Egipt. Copleşitoare rămâne întâlnirea cu ea: „M-am închinat la moaştele Sfintei Eca­terina aşe­zate în partea stân­­­gă a pronaosului. După slujbă, a venit un călugăr şi ne-a chemat – eram trei pelerini - să intrăm pe intrarea din dreapta, de lângă Altar (biserica are două culoare, de-a stânga şi de-a dreapta Altarului). A adus mâna şi capul Sfintei Eca­terina, care încă mai au piele pe ele, spre deo­sebire de moaştele de la intrarea în biserică. Pe inelele care ne-au fost oferite am recunoscut-o imediat pe Sfânta Ecaterina ca persoa­nă, nu doar ca personaj istoric. Cel mai potrivit cuvânt pentru legătura cu ea nu este «iu­bire», ci «prietenie» și «în­cre­dere». Am încredere că e mereu aproape. De la un prieten am aflat şi este ade­vărat că «cine slujeşte Sfintei Eca­terina dezin­teresat nu rămâne neajutat»”.
La declarațiile de preţuire ale credincioşilor pentru sfânta ocrotitoare se alătură cea a părintelui Georgian Păunoiu: „Sunt dator să mărturisesc că am simţit în modul cel mai clar lucrarea Sfintei Ecaterina de-a lungul perioadei de şantier (n.r. 2009-2015). Ştiţi cum? Am descoperit-o ca pe adevărata stăpână a Casei, cea care pe toate le rânduieşte aşa cum trebuie. În momente grele, de poticnire, de întârzieri şi complicaţii – aşa cum deseori întâlnim în lumea cons­tructorilor –, apărea o rezolvare, o ieşire de siguranţă. Cu adevărat, «minunat este Dumnezeu întru sfinţii Săi!», cum spune psalmistul.”

În final, părintele menţionează: „Este voia lui Dumnezeu ca anul acesta, prin grija deosebită a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, prin jertfa credincioşilor din parohie, dar şi prin darul unor iubitori ai acestei biserici şi ai Sfintei Ecaterina, să fie gata pentru sfinţire trei clopote noi, lucrate la atelierele Blotor din Baia Mare. În toţi anii de şantier la Biserica Sfintei Ecaterina, în timpul consolidării întregii clădiri, clopotele au tăcut. A venit ziua în care, înnoite, ele să răsune din nou şi să cheme la rugăciune!”