Comuniştii au vrut să-i taie braţele, dar n-au reuşit

Crucea Eroilor Neamului, cunoscută mai degrabă sub denumirea de Crucea de pe Caraiman, a fost construită din iniţiativa reginei Maria, între anii 1926 şi 1928.

Ridicată la altitudinea de 2.291 de metri, crucea a fost cea mai mare construcţie făcută la asemenea altitudine în ţara noastră.

În memoria eroilor români căzuţi în Primul Război Mondial, regina Maria a dorit şi a reuşit să se realizeze acest monument care să fie văzut de la o distanţă cât mai mare. Dimensiunile crucii de pe Caraiman sunt generoase: 28 de metri înălţime, iar braţele de câte 7 metri.

Deşi Caraimanul are un vârf mai înalt decât cel pe care a fost construită crucea (vârful principal având 2.325 de metri), s-a ales al doilea vârf pentru că oferea o mai bună vizibilitate de la distanţă, frumosul monument putând fi văzut de la zeci de kilometri, de pe Valea Prahovei, atât ziua, cât şi noaptea, când crucea este luminată.

A fost construită direct în stâncă, iar după doi ani de la inaugurare, în 1930, i s-a adăugat un soclu în care a fost instalat un generator de curent care furniza energia necesară celor 120 de becuri de 500 W care o făceau vizibilă din depărtări.

Monumentul a fost construit din traverse metalice nuite, lucrarea fiind executată de Societatea "Cultul Eroilor", dar şi cu ajutorul dat de numeroşi de tineri.

Materialele folosite au fost urcate cu greu pe vârful muntelui, cu ajutorul carelor trase de boi, iar pe cărările mai înguste s-au folosit cai şi măgari. Ruta era: Gara Buşteni - Sinaia - Vârful Păduchiosul - Vârful Dichiu - Platoul Bucegi - Vârful Caraiman. Unele piese mai grele au fost transportate cu funicularul Fabricii de Hârtie Buşteni.

În 1939 s-a renunţat la folosirea generatorului de curent electric din soclul crucii şi s-a făcut racordarea la sistemul energetic naţional, printr-un cablu subteran.

În perioada comunistă, crucea de pe Caraiman s-a aflat în pericol, urmărindu-se tăierea braţelor ei şi montarea în vârful stâlpului a unei stele roşii în cinci colţuri, ca un simbol comunist. Din fericire nu s-a reuşit acest lucru, crucea rămânând intactă, dar luminile nu mai erau aprinse în perioadele sărbătorilor de Sfânta Maria Mare (15 august) şi Înălţarea Domnului.

După Revoluţie, s-a lucrat la refacerea instalaţiei electrice, s-au tras alte cabluri, iar în anul 2004 instalaţia cea nouă a fost pusă în funcţiune prin racordarea la energia oraşului Buşteni, în grija căruia se află şi astăzi monumentul dedicat eroilor Primului Război Mondial.