Congresul internaţional dedicat Sfinţilor Împăraţi la final

În Sala de întruniri „Conventus“ din Palatul Patriarhiei s-au încheiat ieri, 23 mai, lucrările Congresului Internaţional de Teologie „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena - promotori ai libertăţii religioase şi susţinători ai Bisericii“, organizat de Patriarhia Română. Moderatorii sesiunilor de comunicare IV şi V, desfăşurate miercuri seara şi în prima parte a zilei de joi, au prezentat ideile principale şi concluziile referatelor susţinute.

La finalul celui mai important eveniment academic din Patriarhia Română din prima jumătate a anului 2013, dedicat Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, au participat Preasfinţitul Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal, care a condus şedinţa de încheiere, pr. prof. dr. Viorel Ioniţă, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti, prof. dr. Adolf Martin Ritter, de la Facultatea de Teologie a Universităţii din Heidelberg, Germania, invitaţii la congres din străinătate, numeroşi profesori de teologie şi istorie de la facultăţi din ţară şi un public interesat de problematica teologică şi istorică a congresului. Întâlnirea între teologi, istorici, cercetători, arheologi a însemnat şi o întâlnire între diferite curente de gândire şi direcţii istorice, care a condus la o îmbogăţire a cunoştinţelor despre împăratul Constantin, la o clarificare a anumitor aspecte, dar şi la o îmbunătăţire a metodologiei de lucru cu izvoarele şi cu informaţia istorică. „Moderatorii secţiunilor comunicărilor au apreciat ca fiind un congres foarte reuşit, care a evidenţiat personalitatea împăratului Constantin cel Mare, rolul lui în asigurarea libertăţii religioase pentru toţi cetăţenii Imperiului Roman şi mai ales politica sa de favorizare a Bisericii şi a creştinilor. Comunicările care au fost prezentate au adus o serie întreagă de noutăţi, noi izvoare literare, arheologice, numismatice, şi de altă natură, care aduc noi lumini în jurul personalităţii Sfântului Constantin şi al rolului său în răspândirea creştinismului, în apărarea dreptei credinţe, în stabilirea unei legislaţii laice şi bisericeşti care să reglementeze toate aspectele vieţii religioase, ale raporturilor dintre Biserică şi Stat. Reuşita congresului se datorează şi faptului că referenţii invitaţi sunt mari personalităţi din domeniul teologiei, al istoriei, al cercetărilor arheologice din ţară şi străinătate, profesori de la universităţi celebre, cu contribuţii cunoscute în lumea întreagă în acest domeniu, istoria şi spiritualitatea secolului al IV-lea“, a spus PS Episcop-vicar Varlaam Ploieşteanul. 

În Scythia Minor nu au existat tulburări de ordin dogmatic şi canonic în vremea lui Constantin

Pr. prof. dr. Viorel Ioniţă a prezentat concluziile grupei I din cadrul sesiunii a IV-a de comunicări, la care au participat: pr. dr. Ionuţ Holubeanu, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Constanţa, cu referatul „Dependenţa canonică a Tomisului în secolul al IV-lea“, şi dr. Sergey Torbatov, de la Institutul Naţional de Arheologie şi Muzeografie al Academiei din Bulgaria, cu comunicarea „Împăratul Constantin I şi decăderea păgânismului în Dioceza Thracia: evidenţa arheologică“. „A fost prezentată o informaţie foarte interesantă, cu toate că este la nivel de ipoteză, că provincia Scythia Minor, Dobrogea de astăzi, s-a bucurat de un statut special în Imperiul Roman. Aici exista o puternică credinţă ortodoxă, nu existau probleme dogmatice, nici canonice, dat fiind că din punctul de vedere al confesiunii a fost o provincie compactă“, a spus părintele Viorel Ioniţă.  În continuare, pr. prof. dr. Emanoil Băbuş, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti, a arătat ideile principale ale grupei a II-a a sesiunii a IV-a de comunicări, în care au prezentat: prof. dr. Constantin Petolescu, de la Facultatea de Istorie din Bucureşti, referatul „Prezenţa romană la nordul Dunării în secolul al IV-lea“; pr. prof. dr. Constantin Pătuleanu, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti, referatul „Libertatea religioasă într-o lume în schimbare - de la martiriu la toleranţă şi libertate religioasă“. „Domnul Petolescu a adus mărturii interesante despre prezenţa romană în nordul Dunării în timpul domniei lui Constantin cel Mare şi mai ales lucruri legate de cele două provincii romane denumite Moesia. Părintele Pătuleanu ne-a vorbit de libertatea religioasă într-o lume în schimbare, făcând o punte de legătură între perioada împăratului Constantin şi evenimentele de după 1990 care au avut loc la noi în ţară, subliniind o serie de elemente interesante ca: definiţia libertăţii, raportul creştinismului cu lumea, cum era văzut împăratul şi mai ales ce schimbări majore au avut loc privind libertatea pe care o primesc creştinii prin Edictul de la Milano şi lupta pe care au avut-o de dus cu păgânismul, care rămâne actuală şi în perioada în care trăim“, a spus pr. Emanoil Băbuş. În cadrul acestei sesiuni, părintele Emanoil Băbuş a susţinut referatul „Polisemantica spaţiului public constantinopolitan (324-337)“, în care a vorbit despre mesajul pe care împăratul Constantin l-a transmis în spaţiul public în perioada respectivă, cu cele trei puncte din Constantinopol: hipodromul, palatul imperial şi marea biserică a oraşului.

Autori păgâni despre împăratul care a dat Edictul de la Milan

Profesorul Tudor Teoteoi, de la Facultatea de Istorie din Bucureşti, a rezumat lucrările grupei a III-a din cadrul sesiunii a IV-a de comunicări, în care au prezentat: Virgil Lungu şi Constantin Chera, de la Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa, referatul „Creştinismul în Scythia Minor înainte de Constantin cel Mare (sec. al III-lea) în lumina descoperirilor arheologice“; pr. dr. Ioan Vasile Leb, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca, referatul „Sursele contemporane sau mai târzii despre personalitatea şi opera religioasă, politică şi edilitară a Împăratului Constantin cel Mare“; şi drd. Ştefan Vasiliţă, de la Facultatea de Istorie din Bucureşti, referatul „Simboluri creştine pe monedele lui Constantin cel Mare“. „Prima comunicare a pus în lumină bogăţia arheologică a regiunii care desigur este şi astăzi cea mai însemnată dintre toate regiunile României în ceea priveşte bogăţia materialului arheologic. Aici s-a făcut referire  numai la monumentele creştine foarte numeroase, care atestă pe plan arheologic însemnătatea acestei regiuni pentru istoria generală a Imperiului Roman şi pentru istoria creştină a perioadei lui Constantin cel Mare. A doua comunicare a evidenţiat bogăţia surselor privitoare la Constantin începând cu autorii creştini, dar în egală măsură au fost abordaţi şi autorii păgâni şi, de asemenea, istoriografia bogată a acestui subiect din perioade mai vechi, din secolul XIX, până în perioada mai apropiată de noi, cea interbelică şi imediat următoare celui de-al Doilea Război Mondial. A treia comunicare a evidenţiat tipurile iconografice după aceste monede din prima perioadă, când tipurile ţin de o iconografie neutră în anii 317-324. Apoi iconografia creştină, aşa cum a reieşit, începe după anul 313 în ceea ce-l priveşte pe Constantin. În a doua perioadă după 324, Constantin a introdus reprezentări pur creştine în emisiunile sale monetare. Acum au apărut şi primele emisiuni monetare pentru augusta Elena. Se observă cum aspectele păgâne, treptat, sunt înlocuite cu simboluri şi elemente creştine sau care trimit la creştinism“, a spus prof. Tudor Teoteoi.

Legăturile legilor imperiale constantiniene cu învăţătura creştină

În continuare s-au prezentat ideile principale ale referatelor susţinute în sesiunea a V-a de comunicări care a avut loc ieri dimineaţă. Prof. dr. Adolf Martin Ritter a prezentat concluziile grupei I din cadrul acestei ultime sesiuni, unde au susţinut: pr. prof. dr. Adrian Gabor, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti, referatul „Acte politice şi legislative în favoarea Bisericii creştine“; şi prof. dr. Andreas Müller, de la Facultatea de Teologie Evanghelică din Kiel, Germania, referatul „Promovarea activităţii social-caritative a Bisericii de către împăratul Constantin“. „Am auzit la început un referat al profesorului preot Adrian Gabor. El a analizat foarte multe izvoare din acea perioadă, motiv pentru care a fost un referat foarte interesant, care a determinat discuţii aprinse în special în privinţa structurării metodice a felului în care izvoarele pot fi apreciate. Rămâne de văzut şi de discutat cum pot fi legate izvoarele literare şi neliterare şi cum pot fi ele apreciate. Este de dorit ca pentru fiecare istoric şi arheolog care are în faţa ochilor o serie întreagă de dovezi şi se lansează într-o ipoteză, aceasta trebuie să fie verificabilă şi trebuie să cuprindă toate elementele posibile, chiar şi cele contradictorii. Toleranţa lui Constantin nu este un basm, ea poate fi demonstrată şi este semnificativă, aşa cum reiese din cercetarea contemporană. Problema rămâne care sunt izvoarele sau sursele acestei toleranţe. Pe de altă parte, nici izvoarele literare nu pot fi izolate de realitate, chiar dacă ele au glorificat această realitate“, a spus profesorul Adolf Martin Ritter. În continuare s-a discutat şi despre legătura legilor filantropice şi sociale pe care Constantin le-a dat cu convingerile lui religioase. „Al doilea referat a încercat să răspundă la întrebarea ce legătură se află între imaginea lui Constantin aşa cum a fost construită de Eusebiu de Cezareea, ca un împărat al milostivirii, şi cu realitatea aşa cum reiese ea din dovezile arheologice. Toate aceste lucruri au arătat că multe din deciziile lui Constantin, cu toate că au fost valorizate creştin ulterior, la origine nu pot fi dedicate exclusiv creştinismului. Sunt aspecte care decurg din imaginea clasică a împăratului, aşa cum şi-a asumat-o, şi Constantin a reuşit să aducă într-o oarecare legătură configuraţia antică a unui împărat binefăcător cu valenţele creştine“, a mai subliniat profesorul german.

Monumente creştine din Dobrogea din vremea lui Constantin

În grupa a II-a a sesiunii a V-a de comunicări au fost prezentate referate care au abordat în principal dovezile arheologice care se regăsesc pe teritoriul ţării noastre sau la sud de Dunăre, despre epoca lui Constantin cel Mare, după cum urmează: Nicolae Alexandru (Muzeul de Arheologie „Callatis“ din Mangalia) - „Ritul creştin în necropola de la Mangalia în secolul al IV-lea“; Gheorghe Papuc (de la Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa) -„Basilica extramurală de la Tropaeum Traiani“; prof. dr. Ştefan Vergatti, de la Universitatea „Valahia“ din Târgovişte, referatul „Caracterul decretului imperial din anul 313“; dr. Alexandru Madgearu, de la Institutul pentru Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară, referatul „Operaţiuni militare comandate de Constantin cel Mare la nord de Dunăre“; şi prof. Tudor Teoteoi, referatul „Constantin cel Mare în viziunea istoricilor păgâni de limba latină“. În final, pr. prof. dr. Ioan Tulcan, decanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Arad, a prezentat ideile principale susţinute în referatele: „Politica lui Constantin cel Mare faţă de creştini între octombrie 312 şi februarie 313“ al pr. prof. dr. Daniel Benga de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti; „Edictul de la Milan - premise şi implicaţii“ al prof. dr. Adrian Marinescu de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din München, Germania; „Canonizarea împăratului Constantin cel Mare“ al pr. prof. dr. Ionuţ Moldoveanu de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti. „Au fost trei teme care s-au completat. Părintele Daniel Benga ne-a prezentat activitatea împăratului Constantin înaintea Edictului de la Milano, şi anume ce semnale clare a dat în favoarea creştinilor, precum şi câteva gesturi semnificative: intrarea în Roma la 28 octombrie 312 în smerenie deosebită şi fără animalul de jertfă cu care intrau de obişnuinţă împăraţii, scrisoarea pe care a trimis-o Proconsulului Africii cu privire la restituirea bunurilor furate creştinilor, problema donatistă din Africa în care recunoaşte numai Biserica Universală, adică cea care mărturisea credinţa ortodoxă, şi alte multe gesturi pe care Constantin le-a exprimat ca fiind sub inspiraţie de sus. Profesorul Adrian Marinescu a prezentat un cadru general legat de Edictul de la Milano şi implicaţiile sau semnificaţiile lui asupra istoriei umane în general şi a celei bisericeşti. Chiar dacă din punct de vedere formal nu putem vorbi de un edict în sensul obişnuit al cuvântului, din punctul conţinutului şi al consecinţelor practice, el se comportă ca un edict adevărat. Iar în final, pr. Ionuţ Moldoveanu ne-a vorbit despre cinstea de care s-a bucurat Constantin după moarte şi considerarea lui din secolul V ca un sfânt de importanţa apostolilor în Biserică“, a spus părintele Ioan Tulcan. La încheierea lucrărilor congresului, acad. Emilian Popescu a mulţumit tuturor participanţilor şi celor care au arătat un interes deosebit în aceste zile pentru desluşirea şi cunoaşterea istoriei şi personalităţii lui Constantin cel Mare, precum şi invitaţilor de peste hotare, mai ales din spaţiul german, care au arătat profesionalism desăvârşit şi dorinţă de a comunica unele informaţii, şi mai ales de a împărtăşi înţelegerea lor, precum şi cunoaşterea altor opinii. Academicianul a spus că toate lucrările congresului vor fi publicate într-un volum care-l va continua pe cel deja apărut la Editura „Basilica“ a Patriarhiei Române, „Cruce şi Misiune. Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena promotori ai libertăţii religioase şi apărători ai Bisericii“.