Copiii care învață altfel

Copiii supradotați nu sunt doar „foarte deștepți”. Ei trăiesc lumea altfel: mai intens, mai profund, mai complex. Au un intelect care accelerează ca un motor de Ferrari, dar o emoționalitate fragilă, care îi poate bloca în fața unor situații aparent banale. Văd detalii pe care alții nu le observă, pun întrebări incomode, caută sensul înaintea informației și se conectează greu la grupuri mari. În școlile obișnuite, unde ritmul este uniform, mulți dintre acești copii sunt neînțeleși și adesea sunt etichetați ca fiind „obraznici” și își pierd potențialul. De aceea, au nevoie de educație diferențiată, curriculum personalizat și profesori pregătiți special. În București, Centrul Gifted Education și Romanian Gifted School încearcă să răspundă acestor nevoi, construind un mediu în care copiii gifted pot progresa, se pot echilibra și își pot atinge potențialul, fără să fie forțați să se conformeze unui sistem care nu a fost creat pentru ei. 

Supradotarea este definită printr-un nivel al inteli­genței de peste 130, măsurat prin teste standardizate de IQ. Un copil supradotat are un mod diferit de a percepe lumea, de a procesa informațiile și de a interac­ționa cu mediul. Capacitatea sa intelectuală superioară îl ajută să facă facă conexiuni rapide, să înțeleagă profund conceptele și să gândească abstract, însă la acest copil se va putea observa și acea asincronie în dezvoltare, adică o diferență vizibilă între dezvoltarea cognitivă și cea emo­țională - copilul poate gândi ca un adult, dar emo­țional rămâne la vârsta lui. Asincronia dintre mintea avansată a acestor copii și furtuna de emoții pe care creierul lor încă necopt nu știe să o gestioneze îi face vulnerabili. În lipsa unui cadru adecvat, ei pot deveni anxioși, perfecționiști și extremi, se pot izola, iar în medii rigide pot claca. „Copilul supradotat în țara noastră este ca o relație, cum să-i spunem, de tipul love and hate, de dragoste și ură, în sensul că ne plac copiii supradotați, îi asociem deseori cu performerii înalți, cu olimpicii, sunt mândria noastră, dar noi nu îi identificăm. Procentual ei sunt cam 2% din populație, iar identificarea copiilor cu poten­țial înalt se face atât prin testare psihologică, cât și pe bază de obser­vație, părinții sau profesorii de la școală fiind cei care văd anumite înclinații cu totul deosebite. Există teste care evaluează patru dimensiuni cognitive și din care se formează atât punctajul pe dimensiunea respectivă, cât și un punctaj integrat al nivelului de inteligență generală. Și există, de asemenea, o dimensiune emoțională, care, de regulă, în cazul copiilor cu potențial înalt, este în discrepanță, rămâne în urmă”, ne spune Oana Moșoiu, specialist în educație, lect. univ. dr. al Facultății de Psihologie și Științele Educației, din cadrul Universității București.

„Pe cât este de interesant, pe atât de mult este și vulnerabil”

Printre cele mai clare semne care pot duce părinții cu gândul că au un copil diferit sunt că acesta vorbește foarte devreme și cu vocabular complex, pune întrebări despre moarte, Dumnezeu, univers, sensul vieții, observă detalii pe care alții nu le văd, se plictisește în activități repetitive, are dificultăți în relațiile cu copiii de aceeași vârstă, preferă compania adulților sau a copiilor mai mari și are interese neobișnuite pentru vârsta lui.

Copiii supradotați au o sensibilitate emoțională crescută, manifestându-se prin reacții intense, empatie ridicată și anxietate, percep într-un mod foarte complex lumea, observând nuanțe și creând relații subtile, și au o creativitate și imaginație puternice, găsind moduri neobișnuite de a aborda probleme și soluții originale. „Un copil supradotat este o bucurie pentru cei din jur. Vezi că e un om efervescent, este exuberant, face conexiuni, vorbește într-un mod elevat, este capabil să parcurgă materiale dificile și să le explice ușor, pentru că le în­țelege repede. Dar pe cât este de interesant, pe atât de mult este și vulnerabil. Pentru că așa vine la pachet această inteligență, vine cu asincronie, de cele mai multe ori. Asincronia, în termenii de specialitate, înseamnă dezvoltare inegală între emisfera stângă și dreaptă și înseamnă că acel om, dacă nu se reglează și din punct de vedere relațional și emoțional, adică dacă nu intră în contexte favorabile de viață, în care să fie susținut, să se cunoască pe sine, să-și cunoască triggerele, să-și cunoască punctele tari și punctele slabe, să fie încurajat, să facă conectarea între ce gândește și emoții, între corp, emoții și creier, el rămâne, în general, în această asincronie și această asincronie, cu cât IQ-ul este mai mare, cu atât este și ea mai mare”, ne explică Monica Gheorghiu, co-fondator și project manager al Centrului pentru copii supradotați din București.

Un copil deștept poate avea rezultate excelente, poate învăța rapid și poate obține performanțe academice, urmând ușor regulile. Copilul supradotat însă gândește profund, nu doar repede, are sau nu rezultate academice, pune întrebări incomode, are nevoie de explicații și argumente, nu doar de informații, are dificultăți de adaptare la grupuri mari. „Complexitatea cu care tu percepi lumea te face să fii singular, particular, diferit și n-ai cum să te regăsești în grupuri de copii care nu au aceeași vedere asupra lumii. S-au făcut niște experimente și s-a observat că un copil mic, de grădiniță, cu IQ superior, dacă poate alege, va alege un copil cu o abilitate similară, din grup. Un copil gifted este, în primul rând, rigid, renunță greu la relația pe care o are, face o tragedie când își pierde un prieten, de fapt nu știe cum să se poziționeze într-o relație, nu știe că relația e la un început, un mijloc și un sfârșit, și neșansa lui este că, într-un grup de copii, mai rar găsești copii cu acest IQ mare și atunci el rămâne în general singur. Și atunci asta face ca el să nu-și dezvolte aceste abilități emo­ționale, relaționale și pe inteligență cognitivă la nivel similar”, ne mai spune Monica Gheorghiu.

Inițiative pentru educația copiilor supradotați în București

Deși încă din 2007 există o lege, prin aplicabilitatea căreia acești copii trebuie să beneficieze de educație specifică, foarte mulți dintre cei cu potențial înalt rămân nedescoperiți și se pierd pe parcurs. Motivele sunt mai multe. Printre acestea, lipsa profesorilor antrenați în pregătirea copiilor cu IQ superior. „Există și o psihologie anume a acestor copii pe care foarte puțini pedagogi o cunosc. Este foarte mult de investit în formarea profesorului, să înțeleagă, în primul rând, sistemul educațional și, în al doilea rând, tipologia lor, care este cu totul și cu totul deosebită. Și uneori profesorii au această dilemă: dacă eu nu sunt supradotat, voi putea să lucrez cu copii supradotați? Ei se simt vulnerabili și într-o oarecare inferioritate, să zicem, cognitivă, pentru că ei nu pot înțelege - noi având, totuși, gândiri convenționale -, nu pot accepta aceste modele de gândire care sunt complet neconformiste, out of the box, complet în afara modelelor tradiționale și profesorii simt că pierd controlul, pentru că ei vin dintr-un sistem educațional care e bazat pe control. Se întâmplă, de regulă, ca acești copii să fie inadecvați în contextul școlii. Ne așteptăm ca un copil cu poten­țial înalt - și de asta și legislația dificitară - să aibă note de 10 la toate materiile. Or, nu-i deloc așa, ba, mai mult decât atât, acești copii pot fi identificați ca fiind copii-problemă, din punct de vedere al comportamentului lor. Ei pot fi brilianți la anumite discipline și pot arăta niște caracteristici cu totul deosebite, dar în același timp pot să fie complet neguvernabili, să nu asculte, să fie indisciplinați, să se plictisească repede, pentru că mintea lor procesează mai rapid și merge în alte direcții. Adică ei nu au o gândire convențională, lineară. Există o teorie care spune că, de fapt, majoritatea copiilor sunt cu potențial înalt la vârstele mici, iar ulterior, prin lipsa de stimulare educațională adecvată, ei pierd din această rețelistică neuronală care nu apucă să se materializeze. Copiii se conformează mecanismului educațional și supraviețuiesc câțiva, doar puțini reușesc să își atingă potențialul”, mai spune Oana Moșoiu, trainer educațional.

„Dacă nu înțelegi nimic despre Ferrari, nu te urca la volan!”

Învățarea diferențiată de care ei au nevoie înseamnă adaptarea educației la copil, nu adaptarea copilului la sistem, este nevoie de curricullum personalizat, adică provocări intelectuale reale, ritm accelerat în domeniile de interes, activități inter- și transdisciplinare, proiecte creative și libertate de explorare. Copiii supradotați funcționează optim într-un mediu restrâns, cu reguli clare, predictibilitate și cu posibilitatea de a-și exprima emoțiile. Pentru că asincronia îi face vulnerabili, ei au nevoie de sprijin în gestionarea emoțiilor, învățarea abilităților sociale, înțelegerea propriilor sen­sibilități și conectarea între gândire și emoție.

Pentru că școlile obișnuite nu au timp pentru individualizare și pentru că au nevoie de profesori formați special, copiii supradotați regresează în sisteme tradi­ționale rigide. De aceea au apărut iniția­tive care să valorifice poten­țialul lor și care să ofere un mediu de învățare unde acești copii să poată înflori. Gifted Education Center a fost înființat în 2010 și este primul proiect educațional din România, dedicat exclusiv copiilor supra­dotați. Aici, copiii testați înainte intră într-un program academic, în cadrul căruia și familiile sunt învățate cum să își adapteze educația și mediul la copiii lor, realizat după un curriculum personalizat. Au acti­vități interdisciplinare, jocuri de explorare intelectuală, scriere creativă, învață să pună întrebări după metoda Harvard, au programe de dezvoltare emoțională și relațio­nală, de autocunoaștere, organizare și creativitate, se pregătesc pentru examene internaționale.

Pentru că a studiat cu atenție curricula internațională și a consultat specialiști din afară, pentru a putea crea o paradigmă originală la noi, Monica Gheorghiu, co-fondatoare a acestui centru, ne explică ce înseamnă învățare centrată pe nevoile reale ale copilului: „Înseamnă că pleci de la copilul pe care-l ai în față, de la realitatea pe care ți-o oferă copilul, de la cunoștințele lui, de la interesele lui, de la perspectiva lui și tu ca adult te adaptezi. Eu zic așa: dacă ai primit cadou un Ferrari, dar tu îl ții în garaj sau îl ții la stop, apăsând pe accelerație, dar calând motorul, fără să poți porni de pe loc, responsabilitatea oare cine o poartă? Pentru că e vorba de un alt tip de motor pe care îl au acești copii, despre care trebuie să afli cu ce trebuie uns, cu ce trebuie întreținut, când, cum, în ce mod trebuie pus în pauze, că și ei se calează și de asemenea obosesc și-și consumă foarte mult din energia vitală cu această activitate mentală. Dacă nu înțelegi nimic despre Ferrari, nu te urca la volan! Deci realitatea este să construiești de la ceea ce copilul deja poate sau imaginează și să îl duci dincolo de asta. Altfel bate pasul pe loc, e Ferrari ținut la stop”.

Un proces educațional personalizat pas cu pas

Pentru a veni în sprijinul copiilor cu abilități înalte, în 2020 s-a înființat în București Romanian Gifted School (RGS), cu misiunea de a le oferi acestora cadrul propice în care să se dezvolte, urmărindu-le abilitățile și personalizând procesul educațional. Pentru aceasta este analizat cu atenție profilul psihologic al fiecărui copil - inteligența fluidă (cea figurală, ­logică) și inteligența cristalizată (cea dobândită prin limbaj), inteligența socială și emoțională, comportamentul, după cum citim pe site-ul școlii. „Sintagma corectă e, de fapt, cu abilități înalte, pentru că e o plajă ceva mai largă. Supradotare reprezintă undeva 2-4% din totalul copiilor între 3 și 18 ani, iar abilitatea înaltă se duce până la proporţia de 16%. Copilul cu abilitate înaltă trebuie, într-adevăr, testat, pentru că nu orice coeficient mare de memorie de scurtă durată reprezintă, într-adevăr, o capacitate cognitivă înaltă. Și de aceea trebuie să facem distincția între această supradotare și abilități înalte. Supradotare înseamnă, într-adevăr, pe toate palierele, parametri înalți: și din punct de vedere cognitiv și lingvistic și creativitate, și din punct de vedere logic, vizualizare 2D, 3D, conceptualizare, calcul, înțele­gerea fenomenelor din calcul și aplicabilitatea lor, o viteză de procesare, un coeficient de memorare de scurtă durată; toate la parametri înalți, dacă vorbim de supradotare. Când vorbim de abilități înalte, putem să vorbim de un palier înalt lingvistic sau logic, matematic, nu neapărat pe celelalte două paliere, adică viteză de procesare și coeficient de memorare de scurtă durată”, ne explică Simona Mitrea, pedagog formator, fondator și director edu­cațional al Romanian Gifted School.

Pentru a le putea hrăni și dorința, și abilitățile și pentru a-i dezvolta într-un mod armonios pentru a-și atinge potențialul, astfel încât să devină niște adulți echilibrați și împliniți, școala s-a inspirat după modelul Statelor Unite ale Americii, de unde au venit mentori, precum și din Germania, pentru a construi o paradigmă de educație diferită total de ceea ce există în sistemul educațional românesc. Cum se lucrează la Romanian Gifted School? Răspunde Simona Mitrea: „În primul rând, pe lângă faptul că fac matematică, română și engleză, pentru că principala limbă în școală este engleza, copiii au specialiști cu care lucrează încă de la grădiniță. Lucrează cu scriitori, cu actori, cu specialiști în zona grafică, design. Un alt principiu este gruparea copiilor pe niveluri de vârstă. Concret, sunt grupați pe grupe de 5-7 ani, 6-8 ani, 9-11 ani, 12-14, în funcție de abilitățile pe care ei le au și nu de vârsta biologică, pentru că ei au trei vârste: vârsta cognitivă, vârsta emoțională și vârsta biologică. Contează foarte mult emoționalul în ecuația aceasta, căci un copil poate să fie la 10 ani, de exemplu, în grupa 8-10 și nu neapărat în grupa, să zicem, 10-12, pentru că din punct de vedere emoțional încă nu este la nivelul grupei superioare sau, spre exemplu, nu conceptualizează suficient de bine, astfel încât să ajungă într-o grupă superioară. Și asta nu înseamnă că el este mai slab față de colegii lui, ci înseamnă că pe anumite paliere, copilul acesta încă are nevoie de elemente care să-l ajute în creșterea lui, chiar dacă cognitiv el este înalt.

Apoi metodele nu sunt deloc clasice, se merge foarte mult de la a descoperi în primul rând pasiunile copiilor și de acolo se construiește procesul învățării. De exemplu, în primele patru săptămâni, profesorii completează fișe cu ceea ce observă la clasă despre copii. Apoi, cum ar fi învățarea numerelor, literelor, a scrisului pleacă de la pasiunile pe care copiii le au”, spune directorul educațional al RGS.

Profesorii care predau la această școală au parte de training și sunt într-o continuă adaptare, atât a lor la copiii pe care îi au în atenție, cât și a programelor pe care le oferă acestora. Profesorul care lucrează cu acest tip de copii trebuie să fie în sine reformator. „E nevoie de foarte mult training și e nevoie de multă comunicare între profesori. Ei se adună săptămânal, povestesc dificultățile, povestesc plusurile de la clasă și de acolo se reconstruiește. Deci, tu ca profesor, nu poți să faci, de exemplu, o planificare pe un an de zile, ci doar stabilești obiectivele generale, dar obiectivele specifice, de multe ori le recompui”, ne mai spune Simona Mitrea despre cum se lucrează concret la Romanian Gifted School.

Lect. univ. dr. Oana Moșoiu, care este și trainer la RGS, mai vorbește despre exemplul bun pe care îl dau aceste iniţiative private din București sistemului național unitar, care ar trebui să investească în formarea profesorilor care să lucreze, chiar și în școlile publice, cu acest tip de copii, pentru ca ei să fie o ­bucurie pentru societatea de mai târziu. „Aceste oaze de reușită, aceste proiecte educaționale care s-au maturizat de-a lungul timpului, din punctul meu de vedere, ar putea fi scalate și am putea să ne luăm niște învă­țături la nivel de sistem și să putem replica mecanismele lor. Și aș spune că un element fundamental este să creăm un sistem în care să permitem ceea ce aș numi geometrie variabilă, adică școlile care merg mai repede, care-și pot asuma anumite tipuri de procese, să devină mai autonome, să le dau voie să se descentralizeze”.