Costumul popular în lucrările lui Carol Popp de Szathmári

Personalitate complexă a artei româ­nești din secolul al XIX-lea, Carol Popp de ­Szathmári ne surprinde și în prezent prin valoarea și prospețimea operei sale. Până în data de 18 octombrie, lucrările lui, care au în centru costumul popular din diverse zone ale țării, pot fi admirate în expoziția „Carol Popp de Szathmári, desenator și acuarelist”, deschisă la Muzeul Frederic Storck și Cecilia Cuțescu Storck din Capitală. De altfel, între cele două familii, Storck și Szathmári, a existat o legătură: Ortansa, sora Ceciliei Cuțescu Storck, a fost soția unicului fiu al lui Carol Popp de Szathmári. 

Carol Popp de Szathmári a fost pictor, grafician și primul fotograf de artă și documentarist din Regatul României. Este originar din Transilvania, iar cariera sa „bucureșteană” precede cu un deceniu stabilirea definitivă în Capitală. Primele contacte cu orașul pe care l-a iubit în mod deosebit datează din anul 1831, când a cunoscut-o pe Maria Văcărescu, de care s-ar fi îndrăgostit, după cum susținea fiul său, Alexandru. 

Carol Popp de Szathmári a lucrat în multe tehnici de grafică: desen în creion, acuarelă, litografie, cromolitografie sau pe schalepapier. A realizat un număr impresionant de fotografii, în care a surprins portretele unor personalități politice, dar și țărani îmbrăcați în costume tradiționale, orientali sau militari. A folosit aparatul de fotografiat pentru a imortaliza biserici, locuri pitorești și sărbători regale. Lucrările sale se află astăzi în importante instituții de cultură și muzee din România. Expoziția bucureșteană de la Muzeul Frederic Storck și Cecilia Cuțescu Storck, intitulată „Carol Popp de Szathmári, ­desenator și acuarelist”, cuprinde desene și schițe cu costume populare din secolul al XIX-lea din diferite zone ale țării.

Artist iubitor de călătorii

Cu pasiunea istoricului de artă, dr. Elena Olariu, director adjunct Artă, Restaurare și Conservare al Muzeului Municipiului București, ne-a împărtășit detalii despre activitatea și operele lui Carol Popp de Szathmári: „A venit din Ardeal în 1843 și s-a hotărât să rămână în București pentru că, după cum mărturisea, «Bucureștiul este un oraș mare și frumos, cu plante și săli pompoase. Aici putem să spunem că suntem în pragul Răsăritului, lucrurile turcești: veșminte, obiceiuri, mâncăruri sunt la ordinea zilei, potrivindu-se cu desăvârșire cu ale noastre de acasă, astfel un ardelean găsește aici mai multă afinitate decât la Viena». Atmosfera levantină din spațiul românesc o va surprinde și în călătoriile sale, când vizitează localități precum Galați sau Giurgiu și când se plimbă prin târgul de la Moși. Aici, este fascinat de pitorescul costumelor populare pe care le desenează și le pictează adeseori”.

În Muntenia, Carol Popp de Szathmári a avut legături strânse cu principii țării, astfel că, de-a lungul timpului, a lucrat pentru principii Gheorghe Bibescu, Barbu Știrbey, Al. I. Cuza și Carol I, realizându-le portrete sau fotografii oficiale. Pe Al. I. Cuza și Carol I i-a însoțit în călătoriile lor la Istanbul, atunci când aceștia au fost să primească acceptarea oficială din partea turcilor. De formație pictor, el a fost fascinat și a adoptat destul de repede tehnica fotografierii, de aceea este cunoscut ca unul dintre primii 10 fotografi din Europa secolului al XIX-lea. 

Din vizionarea lucrărilor expuse la Muzeul Storck ne dăm seama că Szathmári a călătorit foarte mult în diverse locuri din țară. Despre această pasiune a artistului, dr. Elena Olariu afirmă că „el a desenat multe peisaje de munte: pe Valea Prahovei, pe malurile Oltului, în Munții Piatra Craiului, la Mănăstirea Văratec, peisaje cu o largă perspectivă, realizate cu multă vervă și nerv. Câteva piese de o valoare deosebită se află astăzi în colecția Muzeului Frederic Storck și Cecilia Cuțescu Storck. Pentru peisaje, folosește acuarela, dovedind că stăpânește perfect această tehnică, Szathmári fiind considerat în istoria artei autohtone drept părintele acuarelei moderne. De-a lungul vieții a realizat un număr impresionant de portrete de țărănci sau țărani, în colecția Muzeului Storck existând astfel de lucrări, cu personaje purtând costume tradi­ți­o­nale, redate în amănunt, lucrări realizate în: Mehadia, Teleorman, Argeș, Oltenia, Romanați, Dolj sau la Belgrad”.

Tematica etnografică și orientală

Carol Popp de Szathmári a călătorit mult nu doar în lumea rurală din țara noastră, ci și în țări îndepărtate și exotice. Aceste deplasări au devenit pentru el experiențe revelatoare, pe care le-a redat în opere de o reală valoare. O parte dintre aceste lucrări le putem admira până în data de 18 octombrie a.c. la Muzeul Storck din București. Chiar dacă în Europa este cunoscut mai ales ca fotograf, dr. Elena Olariu ne-a precizat că „Szathmári este mai mult decât fotograf, el este primul pictor din spațiul românesc puternic atras de tematica etnografică și orientală, ambele ocupând un loc important în ansamblul operei sale. Necesitatea de a surprinde rapid detaliile observate în călătoriile de documentare etnografică, sau în căutarea exoticului, îl duce spre ­experimentarea unei maniere personale de reprezentare grafică - epurată, modernă și sugestivă”.

Expoziția „Carol Popp de Szathmári” este găzduită de Muzeul Storck deoarece există o legătură între cele două familii, Storck și Szathmári: Ortansa, sora Ceciliei Cuțescu Storck, a fost soția unicului fiu al lui Carol Popp de Szathmári. Acesta a fost la rândul său un talentat pictor, fiind și cel care i-a semnalat reginei Maria frumusețea locului de la Balcic. Acesta a rămas în spațiul cultural românesc cu numele de Alexandru Satmari, căci a ales să folosească o formă simplificată a numelui de familie - Satmari. Lucrările din actuala expoziție provin din colecția soților Ortansa și Alexandru Satmari.

Pasiunea pentru costumele populare românești

În răcoarea Casei-Muzeu Storck din strada Vasile Alecsandri nr. 16 din Capitală am admirat în tăcere costumul tinerei Paraschiva din Mehadia, al țărăncii din Teleorman, al fetelor din Dolj, precum și frumoasa bucovineancă în port de sărbătoare. Nu știi cine e personajul principal al tabloului, tânăra fată ori costumul ei? Cunoscătoare a operei lui Szathmári, dr. Elena Olariu ne-a oferit detalii despre intenția artistului de a realiza un album al costumelor naționale pe zone istorice: „El este un deschizător de drumuri în domeniul etnografiei, chiar și azi specialiștii folosesc ca primă sursă aceste desene cu costume populare care sunt foarte valoroase datorită detaliilor pe care le conțin. Sunt documente de epocă importante pentru că de-a lungul timpului costumele tradiționale au mai suferit anumite modificări și atunci e interesant de urmărit evoluția acestora. Și chiar dacă nu a realizat albumele pe care și le-a dorit, opera lui este la fel de valoroasă pentru că oferă informații pe care nu le avem din alte surse, lucrările sale rămânând o sursă de primă mână”. 

Actuala expoziție cuprinde desene și schițe cu costume populare din diferite zone ale țării realizate în tehnicile: creion, acuarelă și gravură. Artistul a folosit și o hârtie specială cu care lucra atât de fin, încât a reușit să obțină impresia că ne aflăm în fața unei fotografii alb-negru. „El a fost și un gravor foarte talentat și și-a dorit să multiplice desenele pe care le făcea. În plus, albumul pe care el dorea să-l publice trebuia să fie realizat în tehnică de gravură tocmai pentru a permite să publice cât mai multe exemplare. Sunt foarte multe planșe rămase din pregătirea acestui album”, a continuat dr. Elena Olariu.

Dintre lucrările expuse la Muzeul Storck, „Paraschiva din Mehadia” atrage atenția în mod deosebit. Tabloul se remarcă prin natura­lețea și firescul personajului, precum și prin detaliile costumului. Identificăm atât interesul etnografului, cât și latura lui artistică.

Peisagist

Pe lângă aceste desene foarte exacte de inspirație etnografică, în care a fost interesat în mod special de detalii, Carol Popp de ­Szathmári a fost și un foarte bun peisagist. Despre acest talent al artistului, dr. Elena Olariu ne-a spus: „În istoria artei românești este recunoscut ca fiind părintele acuarelei moderne, aceasta pentru că lucrările lui sunt proaspete, moderne și par realizate de un artist al secolului al XX-lea. Peisajul de la Văratec, prezent în expoziția actuală, este foarte bine realizat, aerisit, spontan, exprimând multă delicatețe. Chiar dacă lucrarea este mică, aceasta transmite o stare de bine și o anumită transparență, iar cromatic este atât de proaspăt păstrat, de parcă ar fi realizat acum”.
Carol Popp de Szathmári a fost o personalitate complexă a culturii românești: fotograf renumit, acuarelist, pictor și gravor. El a fost prezent și pe frontul din Războiul de Independență, de aceea putem afirma că a fost și pictor de război. În plus, a experimentat și pictura pe fotografie, care îl ajuta să reproducă cu precizie detaliile.

Artă în pandemie

Chiar dacă suntem în pandemia de COVID-19, oamenii vin să se delecteze câteva momente cu spectacolul vizual oferit de Muzeul Storck, ­desigur cu respectarea tuturor elementelor de siguranță pentru vizitatori, după cum precizează dr. Elena Olariu. În final, ghidul nostru în universul artistic al lui Carol Popp de Szathmári a adresat o invitație pentru cititorii ziarului nostru: „Îi invităm să vină pentru a vedea această expoziție cu lucrări spectaculoase semnate de Carol Popp de Szathmári, dar și pentru a vedea Muzeul Storck și cât de bine se armonizează aceste lucrări în cadrul spectaculos al picturilor din muzeu. Este un regal vizual această reuniune de familie, căci lucrările păstrate de Ortansa Satmari sunt expuse chiar în atelierul de pictură al surorii sale, Cecilia Cuțescu Storck. Foarte interesant este faptul că acestea se asociază și se armonizează între ele, dând naștere la un spectacol unic. Prin această expoziție, atelierul își regăsește sensul și păstrăm tradiția Ceciliei Cuțescu Storck, aceea de a expune în atelierul său, din când în când, pentru prieteni și iubitorii de artă, câteva dintre lucrările sale. Nu era doar un atelier de lucru, ci unul prin care ea dorea să reprezinte arta românească și să arate valoarea pictorilor români”.