Crăciun Fericit!
Se naşte un Prunc
în iesle plăpând
Ana‑Georgiana Grigore
Se naşte Un Prunc în iesle plăpând
Din Maică Fecioară şi Duhul Divin,
Se‑nclină copacii, iar îngeri cântând
Tot zboară pe Cerul de stele mari plin.
Se naşte acum pe pământ un Copil,
Un mic împărat din ceruri venit,
Născut într‑un staul sărac şi umil,
De magi căutat şi de boi încălzit.
Pământul e Cer, iar Cerul‑pământ,
Arhangheli şi cete mărite zburând
Slăvesc Fiul Maicii ce stă tremurând
În ieslea cea rece, bătută de vânt.
Pe Cer este Steaua minunea vestind
Şi magii demult după ea au pornit
Păstorii aleargă pe Domnul slăvind,
Iar Iosif de Prunc poartă grijă smerit.
.....................................................
Adam şi cu Eva tresar bucuroşi,
Şi îngerii Sfinţi blânde imnuri ridică,
Păstorii şi magii plecaţi credincioşi
Sărută mânuţa cea sfântă şi mică.
Maria, Măicuţa Curată, blând cântă,
Iar Fiul spre dânsa ale Lui mâini întinde,
Privirea‑i e caldă. Iubirea Lui blândă
Pământul şi Cerul şi lumea cuprinde.
...................................................
Iar steaua minunii în noi să lucească,
Arzând al pierzării ori pizmei venin,
Şi blând între oameni în schimb să zidească
Dreptatea, iubirea şi pacea. Amin!
Pentru cine?
Marin Bucur
Pentru cine‑o mai veni
Un Crăciun adevărat,
Colo‑n Sfânta Sărbătoare
Cu mai puțin păcat?
Nu doar să vedem comerțul
Prin vitrine ori bazare,
Cum afaceri le prosperă
Și le umplu buzunare.
Pentru cine‑o mai veni
Marea noastră bucurie,
Trup și suflet mai găsi
Pe la Sfânta Liturghie?
.....................................
Pentru cine, pentru cine?
Vai de tine, omenire,
Dacă Prunc de mântuire
Te‑o găsi‑n așa primire!
Sus în cer
Andrei‑Cornel Gugulea
Sus în cerul albăstrui,
Șade Maica Domnului,
Printre cete îngerești
Și oștirile cerești.
Pe pământ noi o cinstim,
În rugăciuni o preamărim,
La slujbe o pomenim,
Zi de zi îi mulțumim.
Că la cer s‑a înălțat
Cu dumnezeiescul trup și suflet
Și a lăsat ca amintire
Al său brâu spre pomenire.
Noi, oamenii, cu toții știm
Că ea ne e mijlocitoare
Și la Domnul rugătoare
Pentru a primi iertare.
Așadar, să‑i mulțumim,
Zi de zi s‑o preamărim
Că se roagă pentru noi
Să ne scape din nevoi.
Candela credinței
Monah Petre Ghețea
Candela mea vibrează
în semn de bucurie,
la marginile nopții
eu Ție mă închin.
Când ruga mea fierbinte
în salvă se înalță
metania e calea
prin care mă înclin.
Smerenia e treaptă
chemând la pocăință
pe cei ce Ție, Doamne,
îți cer cald ajutor.
Mi‑e ruga însoțită
de lacrimă fierbinte -
o, Doamne, al meu Părinte,
de Tine‑mi este dor.
Psaltirea și Ceaslovul
sunt cărți de‑nchinăciune,
purtând pecetea sacră
a sfântului tău dar.
Vino la noi, Părinte,
și ne arată calea,
sufletul ni‑l păzește
cu marele tău har!
Colindul copilăriei
Pr. Emil Nedelea Cărămizaru
Colind prin nămeții ce duc pânâʼ la cer,
Colind prin zăpezi din flori ca de meri,
Colind prin colinde ce‑mi vorbesc
despre ierni,
Despre iernile sfinte uitate de vremi...
Colind prin colindul ce mă face iar prunc,
Colindul ce mă ține de mână copil
Cu trupu‑mi firav ca un fulg,
Cu ochi‑mi lucioși de safir...
Colindele sfinte m‑aduc la izvor,
Acolo unde ninge cu dor,
Cu dor de copil ce vestește de zor
Pe Pruncul Iisus în dulce fior...
Colind peste case cu hornuri și fum,
Colindul mă ține pe drum,
Pe drumul ce duce acasă‑n pridvor,
E mama... M‑așteaptă cu dor.
În prag mă sărută pe frunte ușor
Și‑mi spune să intru‑n odaia cu flori,
Cu florile dalbe de‑atâtea ninsori,
Băiatul, al mamei fecior...