Cum ajungem în Împărăția lui Dumnezeu
Sfântul Macarie Egipteanul, Cele cincizeci de omilii duhovnicești, omilia V, 6, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 34, p. 113
„Cei mai mulți dintre oameni voiesc să dobândească Împărăția (cerurilor) și să moștenească viața veșnică, dar urmează înclinărilor voinței lor și nu renunță la ele, semănând deșertăciuni. Vor să moștenească viața veșnică, fără să se lepede de sine, lucru care este imposibil. Adevărat este cuvântul Domnului: Aceia trec prin viață nevătămați, care, potrivit poruncii Domnului, se leapădă de toate poftele lumii, de plăcerile, preocupările și legăturile ei, care numai pe El Îl au înaintea ochilor, care doresc să împlinească poruncile Lui, care nu-și îngăduie să pună alături de acea iubire ceva din poftele sau dorințele acestui veac, aceia dobândesc Împărăția lui Dumnezeu.”
Sfântul Vasile cel Mare, Omilii și cuvântări, omilia a XIII-a, I, în Părinți și Scriitori Bisericești (1986), vol. 17, p. 489
„La viață te chemăm, omule! Pentru ce nu răspunzi la chemare? Ești chemat la împărtășirea bunătăților. Pentru ce treci cu vederea darul? Împărăția cerurilor este deschisă. Nemincinos este Cel Care te cheamă. Calea este ușoară; nu-i nevoie de timp, de cheltuieli, de oboseală. Pentru ce întârzii? Pentru ce amâni? Pentru ce te temi de jug, ca o junică nepusă la jug? Jugul Meu este bun; sarcina ușoară (Matei 11, 30). Nu strivește grumazul, ci-l slăvește.”
Sfântul Vasile cel Mare, Regulile mari, Cuvânt înainte, Cap. II, în Părinți și Scriitori Bisericești (1989), vol. 18, p. 212
„Noi spunem, într-adevăr, că dorim Împărăția cerurilor, dar nu ne îngrijim s-o dobândim cu acele fapte cu care este cu putință să se realizeze aceasta; ci, fără să ne ostenim deloc pentru împlinirea poruncilor Domnului, ne închipuim, cu deșertăciunea minții noastre, că vom primi onoruri egale cu cei care s-au împotrivit păcatului până la moarte. Cine, stând în casă sau dormind în timpul semănatului, și-a umplut brațul cu snopi în timpul secerișului? Cine a cules via pe care n-a plantat-o și n-a cultivat-o? Fructele sunt ale acelora ale cărora sunt și ostenelile; onorurile și cununile sunt ale învingătorilor. Cine îl va încununa vreodată pe cel care nici măcar nu s-a înarmat pentru întâmpinarea dușmanului? Căci nu trebuie numai să învingi, ci să și lupți legal, după cum spune Apostolul. Aceasta înseamnă să nu se treacă cu vederea nici cel mai mic punct din câte s-au poruncit, ci să se îndeplinească totul așa cum ni s-a poruncit.”
(Cuvânt patristic, Pr. Narcis Stupcanu)