Cum să ne apropiem de Dumnezeu?

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia LI, V, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, p. 596

„Nu îndrăznești să te rogi lui Dumnezeu după ce ai avut legături cu soția ta, deși lucrul acesta nu-i un păcat; dar înalți mâinile către Dumnezeu după ce ai ocărât și insultat - păcate care te aruncă în iad -, înainte de a te curăți cum trebuie! Spune-mi, cum nu te cutremuri? N-ai auzit pe Pavel spunând: Cinstită e nunta și patul neîntinat (Evrei 13, 4)? Dacă nu îndrăznești să te rogi după ce te scoli dintr-un pat neîntinat, cum îndrăznești să chemi numele cel înfricoșat și cutremurător al lui Dumnezeu când te scoli dintr-un pat drăcesc? Că pat drăcesc este limba care împroașcă ocări și sudălmi. Ca și adulterul, mânia ne face multă plăcere, dar răspândește în noi semințe pierzătoare; dă naștere la ură drăcească și face cu totul altceva decât face căsătoria. Căsătoria face pe cei doi un singur trup; mânia, însă, împarte pe cei uniți în multe părți, sfâșie și taie sufletul. Așadar, ca să te apropii cu îndrăznire de Dumnezeu, nu lăsa mânia să pătrundă în tine când are de gând să te cuprindă, ci alung-o ca pe un câine turbat. Așa a poruncit și Pavel: Ridicând mâini sfinte, fără mânie și fără socoteli (I Timotei 2, 8). Să ne gândim de Cine ne apropiem, pentru ce ne apropiem și ce voim să dobândim. Ne apropiem de Dumnezeu, pe care văzându-L serafimii își feresc privirile neputând suferi strălucirea.” 

(Cuvânt patristic, pr. Narcis Stupcanu)