Cum scăpăm de griji?

Sfântul Macarie Egipteanul, Apoftegme, III, 40-41, în Părinți și Scriitori Bisericești (2014), vol. 12, p. 42

„Se spunea despre avva Macarie că, pe când lipsea el, i-a intrat un tâlhar în chilie. Iar când s-a întors în chilie, l-a găsit pe tâlhar încărcând cămila cu lucrurile lui. Iar el, intrând în chilie, lua din lucruri și încărca împreună cu acela cămila. După ce au încărcat-o, a început tâlharul să bată cămila ca să se ridice, și ea nu se ridica. Văzând avva Macarie că nu se ridică, a intrat în chilie și a găsit un târnăcop mic și, scoțându-l, l-a pus pe cămilă și a zis: Frate, pe acesta îl caută cămila. Și, lovind-o bătrânul cu piciorul, a zis: Ridică-te! De îndată s-a ridicat și a mers puțin, pentru cuvântul lui, și iar s-a așezat și nu s-a mai ridicat până ce au descărcat toate lucrurile; și așa a plecat.
Avva Aio l-a întrebat pe avva Macarie, zicând: Spune-mi un cuvânt! I-a zis avva Macarie: Fugi de oameni, șezi în chilia ta și plânge-ți păcatele tale, să nu iubești a grăi cu oamenii și te vei mântui.”

Sfântul Macarie Egipteanul, Apoftegme, IV, 3, în Părinți și Scriitori Bisericești (2014), vol. 12, p. 43

„Avva Teodor din Fermi a căpătat trei cărți bune și s-a dus la avva Macarie și i-a zis: Am trei cărți bune și am folos din ele; și frații le împrumută și au folos. Spune-mi, dar, ce trebuie să fac? Să le țin pentru folosul meu și al fraților, sau să le vând și să dau săracilor? Și, răspunzând, bătrânul a zis: Sunt bune faptele, dar mai mare decât toate este neagoniseala. Când a auzit aceasta, ducându-se, le-a vândut și a dat săracilor.”

(Cuvânt patristic, pr. Narcis Stupcanu)